)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 07 iunie 2022 12:20 / Actualizat marti, 07 iunie 2022 12:23
Cei care se întreabă cum de ne-a bătut Muntenegru, deși noi suntem mai valoroși, ar trebui să se bazeze nu doar pe Transfermarkt, ci și pe alte lucruri, mult mai palpabile
În mod normal, problema partidei de la Podgorica ar fi trebuit rezolvată cu ajutorul a două instrumente de măsură extrem de uzitate în ultima vreme. Clasamentul FIFA și cotația Transfermarkt. Două șublere ale fotbalului contemporan, care măsoară totul la milimetru și, alături de Zeul InStat, împărățesc lumea.
De ce s-o mai fi jucat?
Conform Transfermarkt, România face 86,5 milioane de euro, Muntenegru (fără Savici și Jovetici) doar 54,45 milioane. Ierarhia FIFA spune că noi suntem pe locul 47 mondial, iar muntenegrenii doar pe locul 70. Plecându-se de la aceste mărimi fizice, poate c-ar fi fost mai bine ca partida de pe "Pod Goricom" să nu se mai dispute, din moment ce, într-o lume a cifrelor, toate criteriile erau în favoarea noastră.
Reperele (sub)mediocrității
Plecând de la cifrele de mai sus, ne convine axioma că suntem mai valoroși decât muntenegrenii. Dar să luăm în calcul și următoarele elemente, cu liniuță și de la capăt, ca la școală:
- Olaru, cel mai lăudat jucător pe plan intern în ultimele două luni, practic n-a existat la Podgorica
- Florin Tănase, golgheterul ultimelor două campionate, parcă nici n-a fost pe teren
- campionatul intern (pe care îl tot laudă doar cei care au avantaje materiale de pe urma proslăvirii lui) generează echipe care în Europa pierd cu adversari din Kazahstan, Albania, Georgia
- însăși campioana ricoșează în Conference League și ocupă ultimul loc într-o grupă cu Radners, Alkmaar și Jablonec, adică nu cine știe ce nume mari ale fotbalului
- reprezentativa U21 cu mai mulți răsfățați ai întrecerii interne (Baiaram, Petrila, portarul Mihai Popa, Miculescu, Cîmpanu, Jovan Markovici sau cu mult lăudatul "italian" Radu Drăgușin) pierde clar cu Georgia, 0-2, fiind dominată la toate capitolele
- aceeași echipă campioană, jucând cu două ediții în urmă contra modestei echipe finlandeze KuPS, pune ochii pe un oarecare Boateng, îl transferă, iar acesta devine în scurt timp cel mai bun mijlocaș central al plăpândului nostru campionat.
De afară, dar de nicăieri
Sparta Praga, Huesca, Fehervar, Sassuolo, Cagliari, Atalanta, Atromitos, Gaziantep, Galatasaray, PAOK. Acestea ar fi reperele externe ale naționalei României (vorbim doar despre cei utilizați în Muntenegru). Dar Cagliari a retrogradat, cu și fără Chiricheș în defensivă Sassuolo a luat 66 de goluri, Mihăilă a evoluat la Atalanta cât pugiliștii, Cicâldău la Galata nu cu mult mai mult, tot puțin a jucat și Mitriță în Grecia, Niță n-a mai văzut poarta Spartei de o jumătate de an. Trebuie să recunoaștem că și la acest capitol suntem extrem de firavi.
Inevitabilele comparații
Lăudăm pe bună dreptate prestațiile Ungariei (1-0 cu Anglia) și Cehiei (2-2 cu Spania, cu ibericii abia egalând, pe final) și spunem că organizarea de joc și atitudinea mai pot reduce din diferența față de marile puteri. Pot, dar numai dacă există și o anumită valoare. Cehii au contrapus Spaniei doi oameni, Souchek și Coufal, care sunt mai mereu titulari la West Ham (locul 7 în Premier League), iar ungurii au avut tripleta de la Leipzig (Gulacsi, Orban, Szoboszlai) calificată în Champions League.
Adică atât ungurii, cât și cehii s-au bazat pe câte ceva, au avut de unde să plece. Noi de unde să plecăm? De la Huesca și de la amărâtul nostru de play-off?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
