Frumoasele autogoluri ale veteranilor

Campionatul nostru nu oferă doar cafteli de huligani pe coridoare, greșeli de arbitraj sau penaltyuri iscate din senin în minutul 90+5. Fiind un spațiu al tuturor posibilităților, el ne cadorisește, sau cel puțin așa a făcut în runda din week-end, cu două autogoluri memorabile. Rod al întâmplărilor nefericite, firește, dar ce altceva e fotbalul nostru decât un spațiu al întâmplării?

Vârsta medie: 34,5 ani

Sigur că în fotbal se mai înscriu și autogoluri, chiar și în campionate mai de soi decât al nostru. Ce miră însă, până la iritare, este vârsta "automarcatorilor". Takayuki Seto are 36 de ani, Valerică Găman a împlinit și el 33.

Vârstă a înțelepciunii în fotbal, când ești deja aproape de retragere, ai trecut prin multe, iar experiența te ajută să nu faci astfel de prostii. Dar să le luăm pe rând.

Bolta japonezului

Așadar, în minutul 10 al meciului Hermannstadt-Petrolul, la 0-0, lui Takayuki, aflat cam la un metru în afara careului mare propriu, îi vine mingea puțin "țopăită". Simte că vine un adversar din spate și, probabil, vrea să schimbe direcția, spre partea dreaptă a apărării echipei sale, cu o pasă lungă, din prima. O execuție nu foarte grea, dar nici ușoară, o pasă care în general nu se dă la firul ierbii, ci un pic mai pe sus.

Numai că japonezul nu răsucește glezna destul (probabil că și din cauza unei imperfecțiuni a gazonului, dar avusese timp să constate până atunci că terenul nu e perfect) și, în loc ca mingea să se ducă unde a vrut Seto, spre dreapta, se duce exact pe spațiul porții. Exclus ca el să fi vrut "să dea acasă", niciodată nu trimiți spre propria poartă cu boltă, pe sus.

Valerică "no look"

În minutul 27 al meciului CFR-Universitatea, la 1-0 pentru clujeni, Găman are mingea în afara careului său mare, spre stânga apărării sale. Îl tatonează Yeboah, dar fără prea mare convingere. Apărătorul oltean protejează, dar stă cu capul în pământ.

Când presiunea asupra sa se accentuează un pic, se decide "să dea acasă". Tot fără să se uite. Ridică privirea abia după ce mingea i-a plecat din picior și-l apucă groaza când vede că aceasta se duce spre colțul lung, acolo unde lui David Lazar (care stătea "pe scurt", așa cum scrie la carte) îi era extrem de greu să ajungă.

Două lucruri ar fi de spus. Primul, că niciodată nu "dai acasă" pe spațiul porții (asta se învață de la copii), iar de unde era Valerică, nu prea avea cum să trimită altundeva decât pe poartă. Al doilea, că era mult mai eficientă o strămoșească bubuială în tribună, inestetică, dar și fără efecte pe tabela de marcaj.

Bănel măcar era un puști

Ani la rând, atunci când vedeam astfel de autogoluri, ni-l reaminteam pe Bănel Nicoliță (2006, Real Madrid-Steaua 1-0). Tontogol, așa am numit cu toții acel autogol devenit legendar. Acolo însă vorbim despre eroarea unui fotbalist care avea atunci 21 de ani, pus să joace fundaș lateral stânga, deși de meserie el era extremă dreaptă.

Sigur că și Bănel a încălcat regulile pe "Bernabeu", trimițând pe spațiul porții lui Cornel Cernea. Dar a făcut-o un fotbalist tânăr, de atac, needucat tactic din punctul de vedere al principiilor apărării.

Acum însă avem în față mostrele ieșite din ghetele a doi jucători de mare experiență, stoper și mijlocaș la închidere, de profil defensiv. Împreună au vreo 800 de meciuri jucate, iar Găman mai are și 15 selecții la echipa națională. Asta miră, asta ne creează atâtea dificultăți în găsirea unor explicații cât de cât logice.