)
Articol de Alin Buzărin - Publicat miercuri, 16 octombrie 2024 22:33 / Actualizat miercuri, 16 octombrie 2024 22:43
Aproape că nu mai vedem calificarea selecționatei U21 din cauza umbrelor proiectate de gestul nepermis antrenorului ei.
Ne aflăm iarăși într-una dintre acele situații în care deontologii de serviciu se reped ca uliii și extrag acea bucată de carne sângerândă la care în câteva clipe se vor aduna prădătorii. Nici nu se horise dansul bucuriei calificării în Giulești, nici nu se zvântase cartonașul roșu arătat de arbitrul olandez selecționerului român, că lecțiile publice de dirigenție își și făcuseră apariția în mediul online.
Ași în mânuirea ghilotinei
Povățuitorii de tastatură au inventariat faptele și au încercat să întrevadă viitorul. Au avut numaidecât revelația obligatoriei demiteri a lui Pancu pentru gestul la descrierea căruia și-au golit tolba de adjective: mahalagesc, grobian, impardonabil, ba chiar și peizan, că numai pe la țară se mai vede câte una ca asta.
Iar demiterea proscrisului vine cu atât mai firesc: cum naiba să te duci la un Campionat European cu un selecționer care va fi suspendat măcar două partide, dacă nu cumva toate trei meciurile din grupă sau chiar mai mult?! Nu se poate, derbedeul trebuie dat afară! Dacă s-ar institui pedeapsa cu moartea în fotbal, ar avea cine să mânuiască impecabil ghilotina….
O explicație macabră
Într-adevăr, ceea ce a făcut Pancu nu se face. N-o să-l vedem niciodată pe Ancelotti, să zicem, dând buzna pe teren, ținut cu greu de jucători să nu sugrume arbitrul.
Nu s-a făcut nici ce-a făcut selecționerul pe teren și nici nu se spune ce-a zis el după meci, acea poveste naivă, cu impresia că din cauza loviturii primite, Louis Munteanu a murit, nici mai mult, nici mai puțin!
Ceva, ceva, tot a contat
Un miligram de dreptate are însă și Pancone: probabil că fără acea ieșire necontrolată a antrenorului român, arbitrul olandez (mai bine-i zicem neerlandez, să nu ne ia deontologii la refec) probabil că nu și-ar fi schimbat decizia cartonașului galben acordat jucătorului elvețian.
Să nu uităm, în urma acelei faze, România a evoluat mai bine de un ceas cu om în plus. La (doar) 1-0 și cu egalitate numerică, nu se știe dacă deznodământul n-ar fi fost altul. Dar probabil că pe cerul senin al corectitudinii mai zboară porumbei albi ai moralei care preferă o sută de necalificări unui fapt ca acesta, pe care dumnealor îl numesc cu voluptate ”derapaj”.
Eliminările lui Hagi
Ne aducem aminte că înainte de CM 1990, în ultimul meci, 3-1 cu Danemarca, Hagi a fost eliminat pentru un gest urât. S-a pus problema ca el să nu meargă în Italia?
Patru ani mai târziu, înainte de World Cup-ul american, într-un amical la Belfast, Hagi i-a tras o flegmă unui nord-irlandez și a trebuit să stea pe tușă vreo două meciuri (amicale, ce-i drept, pentru că sputa fusese eliberată tot într-un meci amical), pentru ca după aceea să facă în America Turneul Final al vieții sale. Sigur că Pancu nu e Hagi, dar parcă în urmă cu trei decenii a fi principial încă nu însemna a fi inchizitor, ca acum.
Oricum, îl trage mult în jos!
Dacă îi va trece cuiva prin cap să-l dea afară pe Pancu de la naționala U21, s-ar comite eroarea eliminării arhitectului acestei construcții al cărei joc ne-a entuziasmat. Nu, Pancu trebuie să rămână, să-și ispășească suspendarea, să plătească din bani proprii, nu din fonduri federale, și să înțeleagă că a făcut ceea ce nu trebuia să facă niciodată.
Dacă nu va putea sta pe bancă, să stea secunzii, care să-i pună în aplicare ideile! E un fel de comutare a pedepsei capitale în muncă silnică, nu pe viață, măcar până în vara viitoare. Atunci Pancu va avea deja 48 de ani, își va căuta un alt contract, poate chiar în străinătate, și va înțelege cât l-a tras în jos toată această tărășenie.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
