)
Articol de Alin Buzărin - Publicat sambata, 02 aprilie 2022 10:13 / Actualizat sambata, 02 aprilie 2022 10:25
După cuvintele celebrei reclame vine cifra spectatorilor de la El Clasico feminin. Chiar atâția au fost, nu e nicio eroare!
Spune-mi doamna spală vase, spune-mi doamna întinde rufe, spune-mi doamna…imediat, spune-mi doamna portar, spune-mi doamna atacant. E textul acelui spot publicitar în care „joacă" fetele din echipa națională.
Un manifest pentru emancipare, pentru egalitarism, pentru respectarea condiției femeii. Și nu e doar text, sunt chiar versuri, ele aparținând Elenei Vlădăreanu. Avertisment pentru cei care nu și-au reîmprospătat cunoștințele de poezie contemporană: ar fi cazul s-o facă!
Madam Piquet
Buuuun. Așadar, Barca-Real 5-2 la fete, Camp Nou, teren bun, timp frumos, spectatori 91.553. Așa ar fi început caseta tehnică în „Sportul” de pe vremuri. Urmau șuturi, cornere, Trofeul Petschowski.
În Spania, mai precis în Catalunya, El Clasico feminin adună tot atâta lume cât El Clasico masculin, varianta veritabilă, cu Pique, Jordi Alba, Pedri, Benzema, Modrici, Vinicius și ceilalți. Ar trebui ca și numele și figurile protagonistelor meciului de fete să le fie la fel de familiare celor 91.553 de oameni prezenți în tribune. Sau măcar unei părți dintre cei prezenți.
Mirare
Nu căutați în acest text, că nu veți găsi, urme de misoginism, de sexism sau alte abordări pe care terminologia contemporană le numește invariabil „derapaje”! Nu există așa ceva! E doar mirare dusă până la perplexitate.
Ca și cum pe Calea Victoriei ai întâlni dintr-odată un elefant călărit de un cimpanzeu. Rămâi fără reacție, deși ca editorialist ar cam trebui s-o ai. Te obligă fișa postului, care-ți impune să-ți exprimi o părere, nu să ridici din umeri.
Înțelegerea superioară a lucrurilor
Abordarea corectă politic ți-ar impune să opinezi că așa percepe lumea contemporană fotbalul feminin, neoperând, practic, nicio distincție față de cel masculin. E o lume în care cu toții suntem egali, indiferent de sex, religie, culoarea pielii și trebuie să ne comportăm ca atare.
Să fim unitari în aprecieri, să ne facem că nu sesizăm nicio deosebire între un stop pe piept executat de Piquet sau de „doamna fundaș” blaugrana, cum o chema-o.
Și să aplaudăm imboldul lăuntric al celor aproape o sută de mii de oameni care s-au dus de bunăvoie să încerce voluptățile unui sport accesibil, nu-i așa?, tuturor în egală măsură. Asta înseamnă toleranță, înțelegere superioară a lucrurilor, universalitate, termeni uzuali, dar și obligatorii în vorbirea contemporană.
Condiția de oaie rătăcită
Există însă și reflexul, greu reprimabil, al renunțării la „langajul” milenarist. Orice om are dreptul de a avea propriile sale dubii și de a-și pune propriile întrebări. Cu riscul de a părea oaia rătăcită care crede că ea merge încotro trebuie și că de fapt turma e cea care s-a rătăcit, parcă îți vine să te întrebi dacă nu cumva lumea a luat-o razna și tu, acea oaie rătăcită, nu mai ești capabil(ă) s-o înțelegi?
Dacă nu cumva aproape o sută de mii de oameni la un meci de fotbal feminin, fie el și El Clasico, înseamnă în primul rând o corectură, o adăugire la definiția fotbalului, șlefuită într-un veac și jumătate de șuturi, alunecări și intrări mai dure, cărora li s-a spus dintotdeauna „bărbătești”!
De la 91.553 la 0-12
Oricum, cei 91.553 de pe Camp Nou pe noi ne ating doar tangențial. Derbyurile interne dintre Cluj și Heniu Prundu Bârgăului (dacă nu știați, cea de-a doua echipă e un nume important în fotbalul feminin românesc contemporan) dacă adună câteva sute de privitori, iar recent reprezentativa feminină U17 a luat bătaie cu 12-0 de la Norvegia.
Scor la care în fotbalul masculin al copilăriei noastre „se luau tricourile”. Sigur că la feminin nu se poate face una ca asta, fără ca deosebirea de tratament să însemne neapărat discriminare.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
