Barcelona și realitatea zilei de azi

Astfel încât sâmbătă a câștigat pe terenul lui Betis, la ultima fază, ocazie cu care a obținut deja și dreptul de a fi în sezonul viitor de Champions League. Obiectiv îndeplinit, cum s-ar zice, însă diferența dintre firul epic al Madridului și cel al Barcelonei e mult diferit, lesne de observat și inutil de comentat la acest moment. Realitatea catalană de azi ne arată o grupare dornică să dea cât mai repede pagina peste acest sezon și să-l înceapă pe următorul.

Prin martie, după 4-0 pe „Bernabeu”, la Barcelona se vorbea de titlu, de câștigarea Europa League și de revenirea în elita fotbalului european. Surprinzător, căci vorbim totuși de cineva cu experiență uriașă în fotbal, Xavi s-a lăsat și el antrenat în aceste „drifturi” verbale venite dinspre biroul președintelui Laporta. Deja nu mai vorbea doar de victorii ci și de stilul prin care ele trebuie obținute. Apoi a venit dușul rece numit Eintracht, iar catalanii au plonjat brusc în adevărata realitate cu care se confruntă. Cea a unei echipe în reconstrucție, iar atunci când reconstruiești ceva se mai petrec și accidente, momente în care munca se frânge și trebuie s-o iei de la capăt. Laporta și Xavi au aflat pe pielea lor ceea ce simt cei de la PSG sau City, că a reconstrui e la fel de greu cu a construi.

E greu totuși de crezut, chiar și-acum, că reconstrucția s-a terminat. Paralela între Barcelona lui Xavi și Barcelona lui Guardiola din sezonul 2008-2009, pe care mulți încercau s-o facă, e eronată. Pep a preluat echipa în vară, nu pe parcursul sezonului, îi avea în lot pe proaspeții campioni europeni (cu Spania) Xavi, Iniesta, Puyol, un campion mondial și un caracter precum Thiery Henry, o bestie precum Eto'o, plus, cu el poate trebuia să încep, un Messi ce tocmai decolase spre cariera stelară ce avea să urmeze. 

Azi, Xavi se bazează pe niște tineri ce au cam ars etapele, dar tot tineri rămân și pe un grup de veterani ce încearcă să-l ajute cum pot, dar nu prea pot întotdeauna. E de presupus că Barcelona va intra în lupta pentru titlu în sezonul viitor, dar are nevoie ca de aer de ceva în plus. De un superstar, de un fotbalist care să intimideze adversarii. Măcar unul, dacă nu mai mulți, căci Pedri, Gavi, Ansu Fati sau Ferran nu-s încă în situația asta. Xavi și-a îndeplinit obiectivul (echipa era pe locul 9 când a fost instalat el), ba chiar cu brio dacă va termina pe locul doi, acum partida se mută în birouri, dar senzația e că-i mai greu pe acest „teren” decât pe „Bernabeu”.

Liverpool și sindromul post-Champions League 

Acum vreo 3 săptămâni, după City-Liverpool din Cupa Angliei, observam tot aici ce greu e să-ți revii în week-end după ce ai jucat la mijloc de săptămână un meci intens de Champions League. Atunci a fost City, acum a venit rândul lui Liverpool să experimenteze asta, cu Tottenham, în campionat. Dincolo de rezutat și de ceea ce ar putea însemna în luta pentru titlu, remiza scoasă de Conte a arătat că o echipă nu foarte „strong” în defensivă, dar cu un tranziții coerent gândite și orientate spre un trident de atac bine structurat poate crea mari probleme lui Liverpool. 

Sunt convins că Ancelotti a văzut meciul ăsta. Sunt convins că l-a văzut și Guardiola, care poate a mai dat un pumn în masă de furie că nu l-a putut lua astă-vară pe Harry Kane. Încercați să revedeți golul lui Tottenham și veți descoperi ce înseamnă, apropo de ce scriam mai sus, un atacant care să intimideze. Golul e al lui Son, dar faza e a lui Kane.

„Good luck Erik!”

„Good luck Erik”, scria unul dintre editorialiștii de pe zona de sport a BBC-ului, după eșecul lui Manchester United pe „Anfield”, la mijlocul lui aprilie. Erik fiind, evident, Ten Hag, cel ce va prelua pe United din vară. Inițial am vrut să pun în loc de eșec cuvântul „umilință”, căci cam asta a fost atunci pe „Anfield”, dar apoi mi-am dat seama că dacă atunci a fost așa, acest 0-4 de pe terenul lui Brighton ce mai e? Logic ar fi ca același editorialist să revină cu un text având titlul: „Erik, ești sigur că știi în ce te-ai băgat?”. Pe subiectul ăsta sunt sigur că o să mai avem de vorbit.

Mbappe și drepturile de imagine

În ediția sa de duminică, „El Pais”, care e un ziar generalist respectabil și respectat, ce nu aruncă prea ușor pe piață informații neverificate, a oferit o altă perspectivă a situației lui Kylian Mbappe. Ce continuă să nu dea indicii în privința viitorului. Ei bine, nodul din papura noului său contract pare să fie cel provenit din drepturile de imagine. Pe care campionul mondial francez și le-ar dori în totalitate la el, în vreme ce Real Madrid pedalează pe ideea „50-50”. Adică jumătate din ceea ce produce Mbappe să intre în conturile clubului, ceea ce, de altfel, s-a întâmplat cu toate starurile aterizate pe „Bernabeu” de când e Florentino Perez președinte. E un principiu de la care Florentino nu s-a abătut, motiv pentru care, la momentul respectiv, a pierdut jucători precum Ronaldinho sau Neymar, cu care negociase în prealabil.

Ei bine, scrie „El Pais”, PSG ar vrea să profite de asta, în disperarea sa de a-l păstra pe Mbappe. Și-s gata parizienii să-i ofere această concesie lui Kylian, punând apoi pe hârtie un salariu de-a dreptul stratosferic: 40 de milioane (net) în primul an, 50 de milioane în al doilea (când ar urma să plece Messi), 50 de milioane în al treilea și 60 de milioane în al 4-lea și al 5-lea (când ar urma să plece și Neymar). Plus o primă de instalare suculentă, în funcție de durata înțelegerii: 130 de milioane dacă semnează pe doi sau trei ani și 200 de milioane dacă semnează pe 5 sau 6 ani.

Mai adaugă „El Pais” că, din sursele sale, nu există niciun precontract semnat între Mbappe și Real Madrid, astfel că totul se va decide în funcție de acel aspect al drepturilor de imagine. Să recunoaștem că tema nu-i ușoară. Va renunța Florentino la principiile sale, deschizând astfel un precedent periculos? Sau Mbappe se va lăsa cucerit de aceste sume amețitoare venite dinspre Doha? Cum, necum, totul se rezumă la bani.