Articol de Cătălin Oprişan - Publicat vineri, 10 septembrie 2021 16:35 / Actualizat vineri, 10 septembrie 2021 16:35
Supărat că cinci sâmbete la rând Aston Villa n-a avut adversari, deși meciurile fuseseră perfectate, William McGregor le-a scris celorlalte cluburi englezești. Așa a apărut primul campionat de fotbal din lume. De care ne bucurăm și astăzi
L-au sfătuit s-o cotească spre Birmingham, pentru că aici, în Perthshire, erau prea puțini mușterii cu bani. Ținea un magazin de postavuri, fratele lui făcuse această mișcare, așa că și-a zis: "De ce nu?". Avea 24 de ani, abia se căsătorise cu Jessie, nu-i era teamă, se știa stăpân pe partea asta de negoț. Drag de fotbal prinsese în Braco natal, unde o echipă de meșteșugari dăduse piept cu niște localnici. Sportul acesta îi intrase la inimă.
În noua locație se atașase de Calthorpe, o grupare fondată de un confrate scoțian. O iubea așa de tare că sâmbăta deschidea taraba numai cât să închidă, apoi pleca să-i urmărească pe băieți. Într-o zi, i-a venit ideea să scoată la vânzare și câteva tricouri de jucători, astfel că locul a început să se umple, treptat, de "entuziaști".
Cinci ani de zile aici a fost un fel de "centrum mundi" de unde se dădea, local, ora exactă în sportul acesta oarecum nou. I se dusese vestea, așa că în 1877 a primit propunerea de a se alătura, ca membru în comitet, celor de la Aston Villa. A mers la Campbell Orr, președintele de la Calthorpe, și a obținut dezlegarea: "Will, să fim siceri! Chiar dacă a apărut doar de trei ani, Villa se vede clar că e o trupă așezată, cu mult mai mulți fani. Du-te acolo, vei face treabă bună", a auzit.
I-a primit pe jucători printre mătăsuri
S-a implicat din prima: când judecătorii au dat ordin ca multe dintre bunurile trupei să fie sechestrate pe motiv de neplată de impozite, McGregor i-a primit la el în magazin, cu cățel, cu purcel.
L-au uns președinte în 1880. La echipă existau mulți scoțieni, se simțea ca la el acasă în vestiar. Au făcut rost de Birmingham Senior Cup la câteva luni după numirea sa.
Cu toate acestea, avea ceva pe inimă. FA Cup pornise la drum, dar jocurile erau puține. Băieții se antrenau ca la carte însă nu prea aveau cu cine să se dueleze. Cuțitul i-a ajuns la os în ianuarie-februarie 1888. Oamenii se pregătiseră în condiții vitrege toată iarna și acum, cinci zile de sâmbătă la rând, toate adversarele cu care se înțeleseseră pentru partide amicale ziseseră "pas". Cinci sâmbete! În a doua zi de martie a explodat!
A pus mâna pe pană și a scris propriului club, dar și celor de la WBA, Preston North End, Blackburn ori Bolton. Să facem rezumatul: pentru că este tot mai dificil să găsim oponenți pentru jocurile de verificare și, după ce perfectăm meciurile acestea nici măcar nu au loc, 10 sau 12 trupe englezești să organizeze un fel de ligă, cu partide tur-retur, care să confere o siguranță, ceva. "Domnilor, nu putem atrage publicul pe stadioane dacă ne batem joc de datele fixate", încheia el acum 130 de ani. "Haideți să ne vedem vineri, pe 23 martie, la o întâlnire prietenească la Hotel «Anderton» din Londra! Ce ziceți?".
N-a jucat și n-a băut niciodată!
Treaba era bine pritocită: finala FA Cup urma să aibă loc a doua zi, pe "Kennington Oval", între WBA și Preston North End, așa că lumea bună venea pe Tamisa. 10 reprezentanți au apărut acolo. Cluburile sudice nu se arătau interesate, dar o reuniune la Manchester a rezolvat și această problemă.
Ceea ce s-a petrecut, apoi, se știe: "The Football League", primul campionat din lume, a plecat la drum pe 8 septembrie 1888. Cortina s-a tras pe 8 aprilie, anul următor, cu 132 de meciuri jucate și cu Preston North End prima campioană din istorie.
McGregor, părintele acestui sistem, s-a retras din funcție, dar a rămas "onorific" până în 1894. A continuat să scrie despre foot-ball în "Birmingham Gazette", a produs mingi de fotbal, precum și ghete.
În mai 1910 a dat primele semne de boală. S-a chinuit un an și jumătate. "The Father of The Football League", tăticul campionatelor din zilele noastre, s-a stins la 65 de ani, în decembrie 1911. "Pentru fotbal a fost un deschizător de drumuri, chiar dacă n-a avut două atuuri importante în acest domeniu: n-a jucat niciodată și n-a băut niciodată", aveau să scrie ziarele la a sa plecare.