)
Articol de Cătălin Tolontan - Publicat marti, 18 iulie 2023 19:17 / Actualizat marti, 18 iulie 2023 19:33
Perfecțiunea a împlinit 47 de ani și nu mai e nici ea cum era odată, perfectă.
Pe 18 iulie 1976, Nadia Comăneci primea nota 10 la Olimpiada de la Montreal pentru exercițiul de la paralele, primul calificativ maxim din istoria gimnasticii mondiale. Nu exista 10.00 în memoria computerului, existau doar trei câmpuri pe tabelă, tehnicianul a apelat la un simbol: a generat 1.00. Dintr-o dată, tabela a licărit neașteptat și a afișat acel 1.00 mai degrabă socratic decât atletic. Însă publicul a înțeles imediat și, așa cum scria Ioan Chirilă, „s-a prăbușit Niagara peste sala Forum” într-un ropot de aplauze către cer, de care au parte numai marii campioni și doar în momentele lor de grație.
Dar ce o făcea pe Nadia mare? Două decenii mai târziu, în 1996, am discutat, pe aleile strălucitoare ale Jocurilor Olimpice din Atlanta, cu medicul sportiv Ioan Drăgan. O legendă a medicinei sportive, Drăgan a însoțit, cu lumini și umbre, aproape toată istoria modernă a sportului nostru, până la dispariția din viață a doctorului, în 2010.
„Cum era Nadia?”. Drăgan, care evita interviurile, deși știa o mie de povești, a creat o scenă suprarealistă. M-a luat de mână și, cu ton scăzut, misterios, a început să povestească felul în care ”arătau măsurătorile făcute pe Nadia”. Erau aparatele și datele din anii 70, dar bărbatul le ținea minte la virgulă.
„Ceea ce ne-a șocat la Nadia era capacitatea de a se concentra doar pe ceea ce dorea să facă, pe ceea ce era nevoie în timpul antrenamentului sau al concursului. Toate informațiile noastre medicale ne spuneau același lucru”, a povestit doctorul.
Din acest punct de vedere, Nadia nu era neapărat o excepție. Marii campioni, a spus Drăgan, au această capacitate de concentrare și dedicație totală. E ceea ce în 1990 psihologul Mihaly Csikszentmihalyi a numit „starea de flux”, însă conceptul nu era cunoscut în anii lui Comăneci.
Pe aleile unde luminile se stingeau una după alta, Ioan Drăgan continua să povestească despre Nadia. Lîngă noi nu era nimeni pe zeci de metri. Dar medicul povestea în continuare cu voce șoptită, ca și cum, și după decenii, era posesorul unui secret unic, unei descoperiri care ascunde esența lumii, monada din care sunt făcute toate celelalte în sport și în viață: dedicarea fără limite. Nadia se putea aduna la fel, total, la o cupă sătească și la Jocurile Olimpice, a confirmat medicul ceea ce amintește Ioan Chirilă despre cuplul Karoly - Nadia, antrenor - sportivă.
Deși înaintam spre noapte, se făcuse din ce în ce mai cald și mai umed în miezul Georgiei sudiste. Am apucat să întreb doar: „Însă te naști sau te formezi cu această calitate?”.
Ca și cum răspunsul e la mintea cocoșului, doctorul a zâmbit și a plecat.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
