)
Articol de Cătălin Tolontan - Publicat vineri, 30 decembrie 2022 08:00 / Actualizat vineri, 30 decembrie 2022 09:16
Cei care nu l-am văzut pe Pelé jucând am avut avantajul de a ni-l fi putut imagina. L-am creat din descrieri și vise.
Așa cum l-am plăsmuit pe Mircea David, ”Il Dio”, în poarta celor de la Venus. Și așa cum l-am visat pe Baratky, în tricoul Rapidului, înscriind gol după gol în finala Cupei României din 1940, spre necazul prefectului Capitalei, Gavrilă Marinescu. Prefectul a tras sforile să se rejoace finala, doar doar o să câștige favoriții lui, cei de la Venus. Până la urmă, la a patra partidă, Baratky nu s-a lăsat, a mai dat un gol și ceferiștii au plecat acasă cu trofeul.
Așa ni l-am imaginat și pe Pelé, câștigând Cupa Mondială în 1958, 1962 și 1970. L-am văzut aievea, pe baza pasiunii infatuate și inocente a microbistului care poate desena în minte faze ”autentice”.
Când s-a retras, în 1977, televiziunea era departe de ce e astăzi și tot ce rememorăm sunt niște faze parcă în reluare, dintr-o transmisie alb-negru Cosmos - Santos.
„Cum era Pele, cum juca?”
Decenii la rând, ajutându-se de fotbaliști ”mai noi”, părinții și bunicii noștri ni l-au descris pe Pelé. În acest proces himeric de reconstituire a celui mai bun jucător din istoria fotbalului, brazilianul a devenit de-al locului.
Pelé a semănat, pe rând, cu piruetele și tehnica lui Dobrin, cu forța lui Cămătaru sau cu detenta lui Dudu Georgescu. La 1,73, el a fost mai scund decât toți aceștia, dar asta nu-l împiedică să plutească și acum, dominator, în visul nostru, mereu reîmprospătat.
”Cum era Pelé, cum juca?” a devenit cea mai rostită întrebare a fotbalului, generația după generație. Înainte de Google, interogația ”Cum juca Pelé?” a adunat miliarde și miliarde de căutări, din gură în gură, în toate colțurile lumii. Și fiecare val de microbiști a primit răspunsul local, prin comparație cu fotbaliștii cunoscuți din țara respectivă. A devenit al nostru, al tuturor.
România are ceva de la Pelé. Tricoul lui este la mine, nu l-am spălat niciodată.
- Mircea Lucescu
Astăzi, când el nu mai e, ca la fiecare priveghi, multă lume își amintește că l-a cunoscut. Și, într-un fel magic, e adevărat. L-am cunoscut pe Pelé prin poveștile spuse de alții până când am ajuns noi înșine să-l vedem aievea și să depunem mărturie pentru unicitatea lui.
Mircea Lucescu, care l-a întâlnit la Mondialul Mexican din 1970, a spus pentru Gazetă că „România are ceva de la Pele. Tricoul lui este la mine, nu l-am spălat niciodată”.
Se transpira serios sub soarele din Guadalajara, unde din cauza vipiei oamenii mergeau la stadion ținîndu-se de garduri, așa cum rememora Ion Băieșu în rândurile de la fața locului.
Dar și noi, ceilalți, avem tricoul lui Pelé. Am și jucat în echipă cu el, mereu și mereu, seara, înainte de culcare. Închideți ochii și veți vedea.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
