După ureche: fotbal cruyffian, interpretat hagian

Decebal Rădulescu și-a căutat cu grijă cuvintele, dar din discursul său a reieșit ceea ce a văzut oricine s-a uitat cu un ochi dezinteresat la meciul de la Ovidiu. Farul Constanța - echipa cu un buget anual de 8 milioane de euro, cu probabil cei mai talentați și mai lăudați tineri din țară, cu cel care se consideră cel mai bun antrenor din Liga 1 și cu un stil de joc considerat fermecător de unii - a fost surclasată fizic, psihic, tactic și tehnic de FCSB, deși oaspeții nu s-au întrebuințat prea tare. “Inexplicabil”, a concluzionat până și Hagi la final. 

Cum a fost, însă, posibil să asistăm la acest non-meci? E o întrebare la care casele de pariuri au părut să știe răspunsul de dinainte de joc, atunci când au acordat o cotă de doar 1,62 pentru victoria FCSB. Sportiv însă, cu excepția anumitor episoade din trecutul tulbure, nimic nu indica o defilare a echipei finanțate de George Becali, finul lui Gică Hagi. 

Doar că așteptatul joc de pase pe jos, mod de exprimare a filozofiei cruyffiene îmbrățișate de Hagi, a fost un travesti total. În primele 20 de minute, perioadă în care FCSB nu a făcut pressingul feroce din alte meciuri, nu mai puțin de cinci faze au fost pornite de Larie, Mladen și Aioani direct cu degajare lungă pe Moldoveanu, un mod indirect de a face cadou mingea adversarei. 

Apoi a venit cadoul lui Pitu - un fotbalist ineficient, mai potrivit deocamdată fotbalului boem de pe plajă - , favor completat de colegii săi din apărare.

1-0: Cum să stai pe călcăie și să scapi singur cu portarul

În momentul în care Pitu a pasat greșit la Olaru, Farul era desfăcută ca un evantai. Din momentul pierderii mingii, filozofia lui Cruyff cere un efort intens de recuperare rapidă, dublat de o mișcare generală de repoziționare în defensiva vulnerabilă. Farul nu adoptă nimic din cele două principii. 

Grameni, interul responsabil de zona lui Olaru, stă departe de mijlocașul FCSB și nici nu face un efort determinat de a-i închide spațiile de pasare. Olaru are trei secunde, timp suficient să se întoarcă spre poarta adversă, să ridice bărbia și să-l vadă demarcat pe Tănase, în jumătatea adversă. 

Chiar și așa, faza nu anunța un mare pericol. În jumătatea Farului, superioritatea echipei lui Hagi este de cinci contra doi, iar Tănase stă pe călcâie până în momentul când Olaru lovește balonul pentru a pasa. Dar mingea lungă a lui Olaru a reușit cumva să desfacă în două apărarea experimentată a lui Hagi și să-l lase singur pe golgeterul Ligii 1 la 35 de metri de poarta lui Aioani, genul de fază care nu se prea întâmplă la 0-0. 

“E greșeala lui Dussaut. Trebuia să strângă spre centru, nu să stea după Octavian Popescu. Dacă stătea în linie cu Larie, nu se mai întâmpla nimic”, a explicat Adrian Iencsi, fostul fundaș central al naționalei. Fundașul dreapta francez e considerat principalul vinovat, dar imobilitatea și indecizia lui Larie (35 de ani) și Mladen (30 de ani) - îngrămădiți amândoi în marcaj la Coman - contribuie din plin la gaura din centrul apărării.

2-0: Mladen, nepotul iluzionist

Golul de 1-0, spune Tănase, “a schimbat soarta meciului, pentru că alergam prea mult după minge”. Căpitanul FCSB are dreptate. Din acel moment, jucătorii Farului au dat senzația că și-au propus nu să egaleze, ci să nu-i mai lase deloc pe Coman, Olaru și Tănase să alerge după balon. Când mingea era inaccesibilă, cineva de la Farul o punea la dispoziția adversarei. 

Așa a venit golul de 2-0, pornit de la o pasă înaltă, fără speranță, aruncată de Tănase în tușă. Mladen are prim-planul, în timp ce Coman are meritul de a vâna o situație deloc probabilă. 

Mladen ajunge primul, dar - ca într-un film cu iluzioniști - iese al doilea din duelul care durează o fracțiune de secundă. De ce face un fundaș matur o greșeală de începător? La întrebarea asta pot răspunde cei doi Gică, Hagi și Popescu, care-l țin pe Mladen la echipă de 5 ani, în condițiile în care alți fundași centrali mult mai valoroși au plecat după greșeli mai puțin evidente. 

Poate unul dintre răspunsuri este că Mladen are calitatea de nepot al lui Gică Popescu, un om de încredere în vestiar, dar poate că nu e singurul răspuns.

3-0: Coman și cei 7 magnifici

Chiar înainte de pauză s-a petrecut probabil cea mai lipsită de logică fază a meciului. Coman ajunge în posesie în colțul careului de 16 metri și se pregătește să atace suprafața de pedeapsă. O privire de ansamblu asupra fazei arată un detaliu șocant: atacantul FCSB este singur într-o zonă în care se află nu mai puțin de șapte adversari. Nici Messi nu ar fi putut să scoată din joc de unul singur 63 la sută din echipa adversă. 

Coman s-a lansat însă în șarja pe care cavaleriștii de odinioară ar fi numit-o sinucigașă, a fentat, iar primul om care i-a ieșit în cale, același Dussaut, l-a pus la pământ cu o “coasă” clasică, clară și cinică. Nicio tatonare, nicio coordonare la dublaj cu numeroșii colegi din jur. 

Penalty indiscutabil, iar echipa lui Hagi era învinsă încă de dinainte de pauză. Antrenorul Farului l-a scos imediat din teren pe Dussaut, vinovat și iertat de arbitru de al doilea galben.

4-0: Aioani, dedicație pentru Tănase

Cine aștepta după pauză măcar o tresărire de orgoliu produsă de un discurs violent al antrenorului Hagi s-a înșelat amarnic. În minutul 67, portarul Aioani i-a consolidat lui Tănase poziția de golgeter, dăruindu-i mingea fără niciun fel de tresărire. În momentul în care primește pasa de la un coleg, portarul Farului nu e atacat direct de nimeni și are timp să privească în jur. Nu o face, rămâne cu capul în pământ și trimite în orb, spre stânga. 

“Am vrut să pasez la De Nooijer, în stânga”, a explicat autorul. Traiectoria a fost, însă, mai scurtă cu vreo 20 de metri, o marjă de eroare demnă de un fotbalist de liga a patra. Tănase a mulțumit, a preluat pe piept și a pus capac meciului cu un balon trimis în poarta goală. 

Cumva, acest gol e simbolul înfrângerii lui Hagi, falimentul de o seară al fotbalului cruyffian reinterpretat hagian, cam după ureche. Vrând, nevrând, Farul a intrat și ea în “masa de manevră” din play-off, în grupul de echipe care se prezintă la unele meciuri fără nerv și fără idei. 

De ce se întâmplă asta cu clubul altfel orgoliosului “Rege” al fotbalului românesc? Răspunsul nu-l știu decât cei din birourile de la Ovidiu.

PS - La final, singurul analist din lume a căruia analiză e simpla înșiruire a numelor de pe tricouri - “avem aici patru fundași, X, Y, Z și W, trei mijlocași, A,B,C și trei atacanți, K,L,M, care pot face diferența” - s-a enervat din nou când Decebal Rădulescu a vorbit despre meritul exclusiv al antrenorului George Becali, în cazul câștigării titlului. 

“Eronat din start! Dacă se va câștiga campionatul, trebuie să-i dăm credit lui Petrea pentru că toată pregătirea e făcută de staff. Echipa e antrenată de Petrea, de Neubert și de antrenorul cu portarii (n.r.- Marius Popa). Eu susțin cu tărie că echipa este antrenată de Petrea”, a spus Ilie Dumitrescu. 

În august 2021, după o intervenție în direct a lui George Becali în care finanțatorul admitea implicarea în tactica echipei, același analist spunea altceva: 

“De acum încolo am să transmit că orice mutare, orice reacție tactică, la orice intervenție din asta la televizor, am să spun: Gigi a făcut chestia asta, pentru că n-am cum să mai spun altceva după dialogul pe care l-am avut duminică cu Gigi. Aș fi...cum să fiu? Să mint publicul sau să mă mint, ce să fac?”.