Rădoi, discipolul lui Bielsa

Au trecut primele două meciuri ale naționalelor de fotbal și rezultatele ne încurajează. Atât că suntem puși în fața unei alegeri care nu este doar de ordin estetic. Pe cine preferăm, echipa mare sau tinerii de la U21? Iar întrebarea vine firesc, fiindcă am văzut două stiluri în antiteză. Formația pregătită de fostul fundaș-mijlocaș defensiv Rădoi propune un stil ofensiv, transportând în derizoriu filozofia apărării cu orice preț. În schimb, tineretul lui Mutu, atacantul de rasă de odinioară, face apel la moda vintage, cu un repertoriu bazat pe apărare, presing, recuperare și lovituri scurte aplicate adversarului obosit să tot desfacă liniile. Un stil mai aproape de calitățile tradiționale ale fotbalistului român.

Lumea și-a dezlegat limbile

Ce preferăm? Răspunsul cel mai simplu ar fi că preferăm rezultatul. Discuția este mai complicată și nu trebuie expediată într-un cuvânt. Mai ales că avem o zi de pauză până la următoarele confruntări, cu Ungaria la U21 și cu Germania la naționala mare. O zi în care să digerăm și să decantăm ce am văzut. Foarte interesant, fiind vorba despre doi selecționeri tineri, lumea fotbalului a lăsat deoparte limbajul codat. Mesajul subliminal a fost abandonat ca la o comandă nevăzută. Se rostesc pe șleau lucruri pe care nu le auzeai pe timpul lui Iordănescu sau Pițurcă. Sau le auzeai și le citeai doar în presă. Că de-aia e presă, să enerveze pe toată lumea.

Pe ăștia tineri putem să îi urechem

Carevasăzică, dragii noștri oameni de fotbal, după ce i-au trasat sarcină lui Rădoi să bată Germania și lui Mutu să se califice în faza finală a Europeanului de tineret învingând la scor Ungaria, au acum păreri concrete despre cum s-a jucat contra Olandei și Macedoniei de Nord. Și nu e rău deloc că spun ce gândesc, deranjează nițel contextul. Sau ideea – în ăștia mai mici ne permitem să dăm, lui nea Puiu era greu să-i zici să nu-l mai ia la lot pe Șoavă, iar lui nea Piți să îi iasă din cap că alde Cociș ar fi conducător de joc. Acum însă cam toată lumea a remarcat apărarea franjuri condusă în luptă de însuși căpitanul Vlad Chiricheș.

Între lejeritate și superficialitate

Ați observat că cele două goluri ale macedonenilor care nu se comportau chiar ca niște tipi din Nord au venit pe zona centrală. Vorba altui Vlăduț, pe axila centrală, colț cu pleonasmul. A nu se confunda lejeritatea (superficialitatea?) cu siguranța, atrage atenția fostul impresar al lui Chiricheș, Victor Becali. Alimentată sau nu de vreun resentiment (fotbalistul a rupt contractul de reprezentare cu frații atunci când aceștia intrau la închisoare), observația este corectă. La fel, justificată este și spaima lui Narcis Răducan. Dacă a fost așa cu alde Pandev care are 37 de ani, ce facem cu nemții? Ne mai putem permite stilul acesta aproape sinucigaș?

Sistemul sau oamenii?

Întrebarea serioasă la care ar trebui să răspundă Rădoi este dacă sistemul favorizează apariția unor astfel de găuri în fața careului nostru sau la mijloc sunt numai greșelile individuale de plasament și practicarea unui marcaj aproximativ. Ori necoordonarea între Burcă și Chricheș, în condițiile în care marile probleme nu au venit cum ne-am fi așteptat pe flancurile apărate de Ovidiu Popescu și Bancu. Printre cauze ar putea fi identificată și lipsa de sprijin a celor din linia mediană și din atac. E frumos să îl vezi pe Răzvan Marin sprintând în ofensivă, dar ar fi foarte sănătos să îl vezi implicat și la desfacerea jocului advers. Mihăilă, Man, Stanciu, Tănase, Ianis și Maxim cât au jucat, de câte ori i-ați văzut ajutând apărarea? E pur și simplu reconfortant să îi vezi pe băieți cum joacă din devieri la 2-0, dar dacă orice incursiune a adversarilor se transformă în ocazie de gol asta cam seamănă cu fotbalul de curtea școlii.

Uităm gluma cu Florinel!?

Pricep că Mirel Rădoi este discipol Marcelo Bielsa. Nu are gusturi rele și nu doar lui îi plac echipele efervescente ale argentinianului. De reținut totuși, Bielsa nu a câștigat niciun trofeu important în carieră cu echipele pe care le-a antrenat. De aceea zic că, înainte de meciul cu Germania, Mirel poate se inspiră un pic și din Thomas Tuchel sau Julian Negelsmann, că nici ei nu sunt antrenori defensivi. Altfel, prinși cu analiza jocului, uităm una grea de tot. Gluma cu titularizarea lui Florinel Coman. Care s-a terminat rău și cumva înainte de termen. Ca la orice glumă proastă, n-a râs nimeni. Tocmai de aceea, domnul selecționer ar fi dator cu o explicație profund profesională.