O rușine marca TVR

Dacă ne-ar mai arde de râs, dar nu ne arde, mergea o interpretare în cheie satiric-ironică a emisiunii de la TVR dedicată ministrului sportului, Eduard Novak. 

Sunt identificate acolo, în articolul lui Andrei Crăițoiu, Remus Răureanu și Dan Udrea despre programul găzduit de postul public de televiziune, elemente care trimit la Coreea de Nord și Kim Jong-un. Sau, pentru cei de o anumită vârstă, la cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu. Ceea ce s-a întâmplat însă la postul public de televiziune din România anului 2021 depășește orice realizare în materie.

Acolo unde ți se ia și ultima scamă

Colegii mei se feresc să amestece informația și relatarea faptelor cu opinia. Ceea ce este nu doar onest profesional, dar subliniază parcă și mai tare grotescul întâmplării. Pe scurt, povestea este cam așa. Invitat la emisiunea Marinei Almășan „Femei de 10, bărbați de 10”, un spațiu în care prin tradiție se ia și ultima scamă de pe reverul hainei sau fusta celui/celei celebrat(e), domnul Novak a fost supus unui bombardament de laude grețoase.

Rostite cu patos și o naturalețe dezarmantă atât de Alina Alexoi (angajată a COSR, dar care a avut grijă să își blocheze postul de la TVR, în caz de Doamne, ferește!) – „Sportul e însă balsamul care i-a oblojit rănile fizice și psihice. E pilonul pe care și-a construit cariera ... A lăsat lamele patinelor și a urcat în șa. A învățat să pedaleze, printre toate cutumele unei societăți care acceptă cu greu integrarea persoanelor cu dizabilități”,

cât și de Marina Almășan – „Sunteți strălucitor... între două n-o să vă plouă, poate doar cu întrebări ...oamenii aceștia mari pe care-i vezi atrași într-o Românie în care politicul e vai mama lui, te întrebi, de ce?”, indigestele ode l-ar fi făcut, probabil, să meargă la WC până și pe fostul secretar general al Partidului Comunist Român. Sau poate că nu.

Dar fusese atât de bine spălat!?

Sigur nu pe dl Novak, care, tot un zâmbet, a încheiat apoteotic prezența în studioul televiziunii din Pangrati valsând cu Alina Alexoi pe o piesă de Dmitri Șostakovici, sub privirile matern-vigilente ale „jurnalistei” Roxana Ciuhulescu, PR-ul ministrului. Semn că la TVR este austeritate, nu la laude, nu!, cadourile primite la final de Eduard Novak au fost simbolice și nu s-au situat la nivelul fluxului de elogii al celor două doamne. O diplomă, o sticlă de vin și, țineți-vă bine!, un voucher la Nufărul! Dar nu fusese destul spălat Edi Novak, dragi doamne?

Demersul jurnalistic

Sigur că scopul unui astfel de „demers jurnalistic” nu era să îl descoasă pe invitat dacă este moral și etic profesional ca tu să pedalezi și tu să dai cu ghidonul în capul contestatarilor. Deci dacă e corect ca Eduard Novak care a dublat recompensele pentru medaliile olimpice să își dubleze implicit și el suma pe care a câștigat-o pentru argintul paralimpic. 112.000 de euro. 

Vă dați seama cum pica în emisiune să îl întrebe pe domnul ministru vreuna dintre cele două Pitii reconvertite profesional de ce susțin unii că la MTS funcționează sistemul de camarilă? Ori cui a delegat treburile din minister în perioada de cam o lună și jumătate cât dânsul a dat la pedale prin cantonamentul din Bulgaria, apoi pe la Tokyo? Cum să îl întrebi așa ceva? Ce, ăsta-i jurnalism? Ce, ele sunt țațe de la presa care scrie despre țâțe?

De ce să strici cheful telespectatorului?

Și de ce să pui întrebări tâmpite, ca să strici petrecerea și cheful telespectatorului care se va fi simțit răzbunat atunci când Marina Almășan a zis-o pe aia cea mai grea: „De-ar fi format Guvernul României din campioni precum dumneavoastră, am sta și noi liniștiți”. 

Nu stăm liniștiți, doamna Almășan. Cel puțin unii dintre noi, câți om mai fi, nu stăm liniștiți. Dar din cu totul alte cauze decât alea pe care le identifică TVR-ul. Al cărui buget pe 2021 este de 73 milioane de euro. N-o mai lungim, nu mai spunem de unde provin aceste sume și pe cine ar trebui să deservească televiziunea națională. Că cică e populism.

În timpul ăsta, România a devenit studiu de caz pentru lumea civilizată pentru felul în care coabitează cu inexistentul virus. Unii ar spune așa-zisa lume civilizată, care continuă să ne tragă de urechi. Așa-i. Civilizația este, de exemplu, pe la Olănești, acolo unde pe o suprafață de câteva hectare femeile nu au voie să calce. 

Documentați-vă, stimate doamne, și chemați-l pe autor! Merită și el o emisiune. E acolo, cum ar zice A. Alexoi, „Prea mult suflet, prea multă trudă și infinit sacrificiu”.