)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat miercuri, 31 martie 2021 21:43 / Actualizat miercuri, 31 martie 2021 22:54
Că se tunde ca Man și se tatuează precum Cicâldău? Că greșește tactica și schimbările? Acestea sunt motive serioase?
Să ne fie rușine! Sigur că și lor, dar și nouă. Continuăm să trăim într-o realitate paralelă și nu am înțeles unde ne aflăm. Acolo, în universul nostru de hârtie colorată, România urmează să câștige, se țin prelegeri savante despre posesie, tranziții pozitive, triunghiuri, romburi, tactici ultra ofensive, tot acolo ne dăm ochii peste cap, noi, marii analiști laolaltă cu fabuloșii habarniști. În timpul acesta, în realitatea prozaică, aia perpendiculară, nu paralelă, este 3-2 pentru Armenia care își recrutează jucătorii de la Șahtior Karagandi și alte forțe ale fotbalului mondial.
România intrase cumva în meci în minutul 62 și se încălzise în minutul 72. Sunt bornele temporale ale reușitelor lui Cicâldău, ambele după centrări-pase ale lui Bancu. Apoi, naționala noastră a înghețat din nou în 86. După încă 120 de secunde în care ne-am mărturisit frați de cruce și de spadă cu ei (ce a mai fost și cu aiureala asta de mesaj?) Pușcaș și Crețu au făcut niște prostii care le-ar atrage ani grei de detenție dacă ar fi pedepsite penal. Admirabilul Niță fusese din nou salvatorul echipei, la 0-0, la 2-1 și chiar la 2-2. Salvator în fața reușitelor adversarilor și chiar în dauna greșelilor cosmice ale propriilor fundași. Impresionantă ambiția acestui om, exemplu de dăruire care nu poate acoperi însă comedia tragică din fața lui, acolo unde erorile fundașilor puteau fi ascunse doar dacă Niță avea de apărat o poartă de handbal. Ca să nu zicem una de hochei.
Chiricheș? Un atacant pedepsit de o zână rea să trăiască în trupul unui fundaș. Pușcaș? Un fundaș sortit de aceeași zână perversă să fie atacant. Câtă minte trebuie să ai ca să recurgi la faultul acela care lasă echipa în inferioritate numerică? Marin? Un fluturaș inofensiv. Nici în fața defensivei, nici în spatele vârfurilor. Man? L-a văzut cineva pe Man? Mogoș? O glumă care pune sub semnul întrebării și fotbalul italian. Maxim, inexistent, la adăpostul unor devieri, Stanciu modest, Toșca trei rele una bună, Bancu bun ofensiv, vulnerabil în apărare.
Și gata. Tricolorii post cu post, mai țineți minte rubrica veche din Sportul și din Gazetă. Pe vremea aceea se scriau câteva rânduri despre fiecare. O analiză concentrată. Acum îți ajung trei, patru cuvinte. Unii vor obiecta că nici ziariștii de azi nu mai sunt ce erau ziariștii odinioară. Tot ce se poate. Corect, înaintașii noștri erau echibrați, analitici, țineau contabilitatea cornerelor. Noi, ăștia de acum, luăm pe bombeu InStat-ul, apoi îi cerem una-două demisia lui Rădoi. De ce i-ai cere demisia lui Rădoi? E ca și cum i-ai pretinde să nu se mai tundă ca Man și să nu se mai tatueze ca Cicâldău. Nu e prea mult?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
