)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat vineri, 12 august 2022 12:05 / Actualizat vineri, 12 august 2022 16:25
Cătălin Chirilă a luat patria prin surprindere. Ce mai facem cu încă un campion mondial și cum îl mai plătim și pe ăsta? Și de ce nu mai facem penitență națională ca în cazul lui David Popovici?
A recunoaște că ești rus, fie el și lipovean din România, e un exercițiu extrem în zilele noastre. La întoarcerea de la Mondialele de la Halifax, Canada, unde a cucerit o medalie de aur și una de argint, Cătălin Chirilă (Kirilov neromânizat) și-a precizat obârșia cu o naturalețe dezarmantă. Dezarmantă. Par să ne bântuie în subconștient cuvintele legate de arme!
Eu sunt originar din Sarichioi, eu sunt un rus lipovean, muncitor, îmi place să muncesc, îmi place să mă dedic şi consider că asta este reţeta succesului. Munca multă şi calitativă, profesionalismul, eu cred că reprezintă cheia succesului în cariera oricărui sportiv.
– Cătălin Chirilă la Aeroportul Henri Coandă
Sportiv versus fotbalist
Observați că a spus ceva proaspătul campion olimpic și despre munca multă făcută și cu plăcere. Nu am auzit niciun fotbalist de la noi (nici de aiurea) vorbind despre plăcerea de a munci, despre cum l-au inspirat reușitele înaintașilor, despre felul în care își analizează adversarii.
Dar asta este altă poveste. De fapt, este aceeași. Nerostită dintr-o pudoare complice cu mediocritatea. Sportivul versus fotbalistul, care este și el un sportiv, dar unul mai cu moț și cu cai-putere nemăsurați. Naturalul, firescul, modestia, luciditatea și echilibrul contra pâclei gândirii de pe marea cu clișee. Excepțiile betonează regula.
Când te iei la întrecere cu greco-romanele
Să ne întoarcem la Cătălin Chirilă (Kirilov) și ale sale medalii de aur și argint la canoe. Canoea, o probă transportată într-o zonă mitică de Ivan Patzaichin, dar aparținând unui sport cu vizibilitate redusă. Chiar mai redusă decât înotul. Care nici el, la rându-i, nu naște pasiuni planetare și devine interesant cu adevărat la Jocurile Olimpice, când surclasează lupte greco-romane, haltere sau 20 de kilometri marș.
Marș de aici, ignorantule!, vor spune cei care au puterea să se uite cu emoție și la o întrecere de rachetomodelism.
Să vină banii la băiat!
Așa se spune la fotbal, să vină banii la băieți! Expresia este deja marcă înregistrată. Fatalmente ajungem în fața antitezei înot-kaiac/canoe, adică David Popovici față cu Cătălin Chirilă. Iar în acest punct apar banii în discuție. Inevitabil. Precedentul creat de premiul de 200.000 oferit de Guvernul Ciucă lui Popovici obligă. Militarul din premier, ca să nu mai zicem de doctorul din dumnealui, sigur realizează similitudinea situației. Sau paralelismul?
Aflat într-un binemeritat concediu (formula uzuală pe vremea tovarășilor), domnul general va analiza militărește situația când va reveni la Palatul Victoria. Prilej ca ministrul Eduard Novak, se zice unul dintre remaniabilii guvernului, să își arate competența, motivând de ce Chirilă merită o răsplată similară celei a lui David Popovici. Sau de ce nu.
Unde s-a evaporat sentimentul de vinovăție colectivă?
La aeroport, consilierul Flaviu Sirop a citit un mesaj siropos din partea lui Eduard Novak, care, la fel ca premierul, își încarcă bateriile în concediu. În concediu sau la serviciu, uite că acum țara nu mai face penitență în fața unui campion mondial.
Cumva s-a evaporat și sentimentul de vinovăție colectivă în care am imersat după întoarcerea lui Popovici de la Budapesta. Foarte urât!
Plus că de data asta nu ne-a trimis nimeni la Regata Snagov și antrenamentele de la Vidraru, așa cum ni s-a trasat sarcină la Europenele de juniori după ce adolescentul David înotase ca un pește răpitor spre triumful la 200 și 100 de metri.
Simonei cât trebuia să-i dea statul?
De ce pe Cătălin Chirilă nu îl tratăm cu aceeași admirație vecină cu idolatria pe care i-am arătat-o lui Popovici? Când am fost sinceri și când ipocriți? Când ne-am pus cenușă în cap după Budapesta ori acum, când am înțeles că am cam sărit calul și, stingheriți, nu știm cum să-l tratăm pe Chirilă? Care, na, a avut proasta inspirație să câștige un titlu mondial și un argint cam prea repede după Popovici.
Cum măsurăm răsplata unui sportiv de excepție, cu audiența într-o mână și ordinul de plată în cealaltă? Dacă-i pe așa, cât ar fi trebuit să îi dea statul român Simonei Halep că a fost numărul 1 mondial 64 de săptămâni și a câștigat și două Grand Slamuri? La tenis, nu la fotbal-tenis.
Chirilă nu va rămâne neplătit. Isprava lui, bună de povestit la sfârșitul zilei de muncă a unor pescari din Sarichioi, se suprapune patriotismului fals și gălăgios cu practicanți recrutați din toate zonele societății. Care mai civilă, care mai militară.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
