Articol de Cristian Tudor Popescu - Publicat luni, 12 iunie 2023 09:20 / Actualizat luni, 12 iunie 2023 12:03
O serie de comentarii, cu privire la ceea ce s-a întâmplat în semifinala Roland Garros Djoković-Alcaraz, arată o neînțelegere a situației, provenită din necunoașterea realităților tenisului competitiv. Încerc s-o lămuresc.
Când adversarul este diminuat fizic printr-o accidentare, se produce un recul psihic al jucătorului, dacă nu e un nesimțit. Nu-i vine să joace ca până atunci, loviturile se înmoaie, mai mult sau mai puțin.
Asta s-a petrecut un timp cu Djoković după reluarea meciului întrerupt de crampele lui Alcaraz. Apoi, acesta a realizat că spaniolul vrea să rămână pe teren până la capăt. Știa de ce suferă, s-a dus și a vorbit cu Alcaraz în momentul blocajului.
Crampa, popular spus cârcelul, nu e nici entorsă, nici întindere, nici, cu atât mai puțin, ruptură, accidentări ireversibile pe parcursul unei partide. Crampă înseamnă că mușchiul intră, din pricina suprasolicitării fizice și/sau psihice, într-o stare de încordare din care nu se mai relaxează, ceea ce provoacă dureri, dar nu împiedică jucătorul să se mai miște.
Așa cum vin, crampele pot să treacă. Știu asta din experiență proprie – în cursul unei finale de turneu de peste 4 ore, am avut de două ori crampe musculare, care, după pauză, apă cu sare și pungă cu gheață, au încetat.
Atât Djoković cât și Alcaraz știau asta foarte bine. De aceea Carlos a rămas în joc, pentru că spera, nu fără temei, că își poate reveni. Djoković, la rândul său, după acele minute în care a lovit „cu milă”, văzând că Alcaraz nu va abandona, a început să joace fără reținere. I-a fost teamă de un comeback al tânărului său adversar până la ultima minge. Își dădea seama că forța de joc formidabilă a lui Alcaraz putea să întoarcă meciul oricând. De aceea a strâns pumnul și a strigat după lovituri reușite, nu din lipsă de fair-play sau din răutate, cum l-au fluierat și acuzat unii.
Subsemnatul am fost de părere, ca, de altfel, și echipa sa, că Alcaraz ar fi trebuit să abandoneze. Ceea ce nu înseamnă că alegerea lui de a lupta până la capăt și felul cum a jucat Djoković nu reprezintă exemple de respect uriaș pentru sportul pe care îl practică, tenisul de înaltă clasă.
P.S.
Mai e de spus că, potrivit palmaresului, Novak Djoković este, în momentul de față, GOAT, Cel mai Mare Tenisman al Tuturor Timpurilor – și nu Cel mai Mare Om al Tenisului Tuturor Timpurilor, cum a zis, în înțelepciunea sa, comentatorul Eurosport România, căci asta ar însemna că Margaret Court și Serena Williams nu sunt oameni...