Desculții fotbalului

După ce i-am văzut pe băieții lui Emil Săndoi în toate cele 3 meciuri de la acest Euro aproape inexistent în indoor și outdoor, cum spune corporatistul din publicitate, mă gândesc că ar merge lăsată o scriitură sinceră despre fotbalul din ultimii 20 de ani. 

Dar fără limbile alea clasice și declarațiile antrenorilor de 2 la chită sau 5 la legătură: avem un popor talentat, avem jucători talentați. Da, bre sau nea, adică mă scuzați, mister, dar din cauza voastră ăștia au uitat să muncească. Că poate și de aici s-a dus fotbalul în cap, când s-au crezut toți “mister”, dar cu timpul s-au transformat în mistere ale fotbalului românesc.

Nu avem antrenori

N-o mai dați pe jucători, că au tatuaje, că stau cu gândul la femei și la mașini. Și cei din generația veche erau la fel, păi întrebați-l pe Ilie Dumitrescu câte femei a avut. Și asta nu l-a împiedicat să ajungă un mega-fotbalist. Sau Adi Mutu. Și tot nu l-a împiedicat să ajungă cel mai mare atacant român din istoria fotbalului nostru. Da, există fotbaliști bunicei, însă școala de antrenori de la noi este sub nivelul mării. Este spre Groapa Marianelor, cu toți ăia de la Federație care se cred antrenori. 

Metodica este învechită, orice șofer de taxi sau ride sharing își poate deschide o școală de fotbal. Copiii cresc pe sintetic, sunt prostiți de așa zișii antrenori pentru sume de 400-500 de lei pe lună, apoi niciunul nu iese fotbalist. Am vizitat câteva școli de fotbal din București. O singură întrebare am pus, după ce mi s-au prezentat: Câți fotbaliști ați dat în 12-15-17 ani de când existați în Liga I? O să fiți surprinși, cu excepția unei singure școli, erau doar fotbaliști care nu săriseră de Liga a III-a. 

Dar tu ca părinte nu-ți pui o întrebare? Cum adică să-mi antreneze copilul un taximetrist, care nu știe nici să lovească mingea?

Dacă nu aducem antrenori de afară, așa cum au făcut nordicii, de exemplu, sau vecinii maghiari, o să ne complacem în neștiința antrenorilor noștri, care sunt foarte slab pregătiți. Chiar, v-ați întrebat de ce sârbii sau croații antrenează prin toată Europa și ai noștri merg tot spre est? Că și astăzi, după 60 de ani, tot pe degetele de la o mână numărăm marii antrenori români care au reușit afară: Kovacs, Lucescu, Boloni. Iar de la noi îi alegem oricând pe Ienei, Iordănescu și Pițurcă. Pentru că au avut rezultate. 

Astăzi, pentru un loc la Liga a II-a sau a III-a, antrenorul român acceptă orice compromis, semnează pe orice sumă, acceptă să fie dat afară instant și nu e de mirare că în 5 ani îl vedeți deja la 10 echipe. Și voi credeți că așa crește fotbalul românesc?

Selecția neînțeleasă de nimeni

Întorcându-ne la echipa națională U21, îmi pare rău, dar cu Țicu și Lixandru nu ai cum să faci mai mult de un punct într-o grupă la un European. Când tu-l ai pe Mazilu, poate cel mai răsărit fotbalist al ultimilor ani și nu-l joci mai deloc, atunci avem o problemă. 

Să vii să spui că poți fi campion european, dar tu să joci tactica să nu primim gol, e clar că totul e greșit. Fiecare antrenor federal are o părere, dar lotul a fost slăbuț de tot. Fără să exagerăm cu nimic, dar cu Tavi Popescu, Ișfan și Racovițan nu avem niciun viitor. Sunt fotbaliști care și-au atins limitele prea devreme și care nu mai cresc nici cu cavit sau ginseng. 

Nu e de mirare. V-ați întrebat vreodată cum acționează antrenorii zonali? Credeți că sistemul ăla cu datul telefoanelor de la Federație e întâmplător? Așa se fac și selecțiile. Când recunosc fotbaliști că și-au plătit locurile în echipă, că au dat șpăgi la greu, voi visați la campioni europeni? Până nu curățăm mizeria din fotbal, vă rog eu, nu mai vorbiți de rezultate! Ne mințim și ne tot mințim. Voi, cei din Federație, ați simțit rezultate cu regula U21? Că noi nu le vedem nici azi...