)
Articol de Narcis Drejan - Publicat joi, 23 iunie 2022 12:45 / Actualizat joi, 23 iunie 2022 12:54
Sunt puțini jurnaliști care au stat de vorbă mai mult de o oră cu David Popovici și puțini oameni care știu că puștiul minune al înotului iubește literatura și muzica, iar cartea sa preferată este capodopera lui Hector Malot, Singur pe lume.
Chiar dacă mulți formatori de opinie îl descoperă azi pe David Popovici și își fac procese de conștiință, ei, bine, noi, jurnaliștii sportivi nu ne simțim niciodată vinovați.
Pentru că-l știm pe David Popovici de la 14 ani, de când ne-a semnalat Camelia Potec, pentru că președintele Federației Române de Natație și Pentatlon Modern este la un nivel superior de implicare. Este femeia care zboară dimineața la Budapesta, apoi după-amiază e la Federație la București, seara se duce la bazin, iar a doua zi o ia de la capăt.
Rezultatele nu sunt întâmplătoare, așa cum aberează mulți necunoscători. Potec este la același nivel cu Lipă, e din categoria oamenilor care sfințesc locul în sportul românesc, tot mai puțini.
Unde ai fi fost, David, dacă te nășteai în America?
Am discutat cu David la radio, mai bine de o oră, și am descoperit niște calități umane pe care rar le vezi la sportivii români. O educație de pasăre rară, să n-o dăm în Iuvenalis și rara avis, că iar ne ceartă bombardierii de tastatură. Un băiat care vorbește cu antrenorul său cu domnul Adi și își calculează fiecare frază rostită.
La întrebarea „unde ai fi fost dacă te nășteai în America”, David mi-a povestit că a stat un an în Canada: „Ai parte de mai multe chestii în America, din punct de vedere al resurselor, e mai mult acolo, de obicei e mai bine. Cazul meu e special, eu nu aș fi ajuns aici dacă nu-l întâlneam pe domnul Adi (n.r. – Rădulescu, antrenorul său).
Îmi aleg cu cine-mi petrec timpul și cu cine mă pregătesc. Eu, cu familia mea, am locuit un an în Canada, eram destul de mic, dar am ajuns la concluzia că România ni se potrivește. Am primit oferte de nerefuzat de la universități de prestigiu, Stanford, Princeton, Harvard, dar îmi este mai bine aici, pentru că am numai profesioniști în jurul meu. Rețeta mea de aici e cea mai bună. Am prea mare încredere în planul meu”.
L-am și speriat pe Dressel
Antrenorul lui David, Adrian Rădulescu, și-a amintit că rosul unghiilor elevului său, după proba de 200 de metri, de la Tokyo, a creat un adevărat val de comentarii, iar unul era legat de absența psihologului. Și David a continuat, că oricum își roade unghiile de mic, și că el chiar l-a speriat pe Dressel, că nu era vorba de o aroganță la nivel obraznic.
Și mi-a spus: „Păi și nu l-am speriat pe Dressel? M-am dus să mă distrez la Olimpiadă, voiam să văd cum e lângă titanii înotului. Am zis, hai să prind o finală, poate, hai să cobor sub 48 de secunde. Nu mă afectează criticile unor necunoscători, cum sunt și hărțuitorii din social media, într-un fel ți-e și milă de ei, cred că și lor le este milă de ei. Din păcate, unii se hrănesc cu acest cyber-bullying, eu îi consider jalnici, ca să fiu elegant”.
Pe lângă educația minunată, pe lângă faptul că-l văd aproape zi de zi la cabinetul lui Dragoș Luscan, unde face recuperarea, David e impresionant când intră acolo, salută fiecare pacient, trece pe la fiecare om și răspunde oricui. Și nu, David nu deține nicio consolă de gaming, nu are un PC acasă, dar ascultă foarte multă muzică, în special underground și mult Subcarpați.
Magicianul cu cărți
Popovici mai are o calitate, tot mai rar întâlnită, citește cărți. Iar când vorbește despre Singur pe lume, de Hector Malot, e o încântare. Ai impresia că asculți un tânăr de 17 ani, care vrea să devină critic literar. Iar povestea lui Remi, cu Capi, Dolce și Zerbino, plus Suflețel, te fac să crezi că David a fost învățat cu greul, chiar dacă, aparent, nu i-a lipsit nimic din copilărie.
Pentru mine a fost suficient să-l apreciez mai mult ca om, decât ca sportiv, doar pentru că mi-a vorbit atât de frumos despre capodopera lui Malot.
Și, apropo, când era mic, David l-a studiat pe Iosefini, pentru că visa să ajungă magician, dar cu timpul și-a dat seama că e multă vrăjeală și că se pricepe la diverse trucuri și iluzii, însă nu și în bazin. Era mic și visa să ajungă magician, jucător de badminton sau înotător. S-a ales cu porecla „Magicianul”.
Nu doar că este cel mai bun acum, dar visul său este real, nu e nicio iluzie, oricât de magician l-am vedea noi în bazin. Merită comparații cu Thorpe, Phelps sau Popov? Poate va fi peste ei, până la urmă, nu concurența îl provoacă pe sportiv?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
