Tamango, comediantul cu stil

În studiourile Digi Sport, de scurtă vreme, și-a făcut apariția o legendă a Rapidului și a echipei naționale, Necula Răducanu, Rică sau Tamango, așa cum îi spun toți iubitorii fotbalului, în special rapidiștii.

Sâmbătă, la matinalul lui Viorel Grigoroiu, se cam încinsese atmosfera, pe scandările de la Sfântu-Gheorghe, cu cazul Cristina Neagu și cât de înjurați erau și rapidiștii de ai lor, în istoria Giuleștiului. Eu și cu Ion Crăciunescu vorbeam de regulamente, de autorități, apoi s-a ajuns la ultimul exemplu, cel al lui Daniel Pancu, iar Rică, atent, a intervenit: “Tată, să moară mă-sa, pe mine mă înjurau toți rapidiștii, când făceam din alea, marcă înregistrată, prostiile mele, când dădeam mingea adversarilor, când mă jucam de-a fotbalul!”.

Necula Răducanu nu este genul de om care să-ți explice de ce Rapidul joacă 4-1-4-1 și de ce Pănoiu e rezervă sau Florin Ștefan e departe de forma de la Euro U21, dar, cu siguranță este omul care te face să râzi de orice scenă din fotbal. Și o face cu amintiri fabuloase.

„Mă înjurau, dar și eu eram șmecher!”

La cazul Cristina Neagu, Rică liniștește invitații din studio și spune că atunci când era mică juca la junioarele Rapidului. Cumva, aproape de Rapid, a început handbalul pe Plevnei, la CSȘ 5, nu departe de sala din Giulești: „Era rapidistă de mică, vă zic eu că și pe mine mă înjurau non-stop, ai mei, tată, nu steliștii sau dinamoviștii! Bine, eu voiam să ajung la Dinamo, că luam grade, așa am început ca zidar!”. 

Într-o lume în care se urlă tot mai des prin studiourile TV, unde se uită să se mai glumească, vedem oameni tot mai nervoși, Digi Sport a adus un personaj de Ion Creangă sau de Vlad Mușatescu. Când i-am spus asta, Rică a răspuns: „Terminați, mă, drac, cu Creangă ăsta, de unde să știu eu ce scria ăla, că nu l-am citit! Ce Vlad Mușatescu, am auzit, bre de ei!”. Răducanu vine dintr-o lume care a apus în România, e personaj de filme, însă să nu-i scrii tu scenariul, să-l lași să-și povestească experiențele, să-l lași în acea lume boemă, când marii comuniști îl puneau să se tundă, pentru că semăna cu Luigi Ionescu și se înhăitase cu Sandu Boc: “Boc era cel mai frumos bărbat, ne duceam la Școala Germană și era aspirator de gagici! Tovarășul secretar mă lăuda când îi spuneam că mă duc la Școala Germană! Ai dreacu’, credeau că învăț germana! Bravo, Rică, ești tare, bă!”.

„Le-am spart aparatele foto pentru 1-7, din Elveția!”

În loc de toate comunicatele patetice ale Rapidului în cazul Neagu, giuleștenii aveau nevoie să se folosească de glumele legendei Răducanu. Trebuia doar să-l aduci în fața presei și vă garantez că niciun jurnalist nu s-ar fi simțit luat la mișto. Răducanu, omul despre care nu știi dacă a fost 5 minute trist în cei 77 de ani de viață, e o fântână de povești, e izvorul care râde între doi munți posaci. 

E tot pus pe șotii și spune că pe terenul de fotbal se răzbuna pe orice ținea de adversar. Așa a venit vorba despre meciul din preliminariile Mondialului din 70, mai exact, meciul de la Lausanne, câștigat de România cu 1-0, asta după ce la ultima întâlnire din Elveția luasem 7-1: „Aveam 1-0, își dăduse unul mai slab un autogol. În spatele meu erau 30 de inși, țac-țac, pac-pac, țac-țac, trăgeau poze una după alta. Bă, tată, să moară mă-sa, prin minutul 85, m-au enervat elvețienii și m-am aruncat peste ăia cu aparatele foto! Le-am făcut praf, stăteam pe piesele făcute praf și mă plângeam pe jos! A venit doctorul și i-am zis: Stai, bă, că n-am nici pe dracu’, să moară mama lor! Am mai câștigat 4 minute și i-am ars! Eram și eu șmecher!”. 

Pe atunci România începea cu Necula Răducanu, Lajos Satmareanu, Emeric Dembrovschi, Cornel Dinu, Radu Nunweiller, Florea Dumitrache, Mircea Lucescu, Alexandru Boc, Dan Coe, Augustin Deleanu și Marin Tufan. Erau vremurile romantice ale fotbalului, iar azi, Rică Răducanu are un stil literar fantastic de a pune povestea sportului rege în orice carte pe care mulți s-ar chinui să-i dea și primul titlu de capitol. Răducanu este rapidistul de poveste, care ne întoarce tristețea în râs, așa cum se revine și-n fotbal de la 0-2, iar asemenea oameni sunt muzee în viață!