Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat joi, 24 februarie 2022 15:08 / Actualizat joi, 24 februarie 2022 15:12
Trebuie să fim pregătiți pentru alți 4 ani cu Răzvan Burleanu în capul mesei. Cum în vederea scrutinului din 12 aprilie și-a anunțat candidatura numai actualul președinte, clar că el va câștiga. Nu poți concura singur și să ieși al doilea, nu?
Astfel, ales întâia oară în 2014 și reales în 2018, RB va obține al treilea mandat. Conform Statutului FRF în vigoare, acesta ar trebui să fie și ultimul.
Probabil însă că nu va fi. Deoarece Burleanu se gândește și la mandatul numărul 4, poate și la următorul ori la următoarele!, lăsând de înțeles că nu exclude varianta de a continua și după 2026 în cazul în care membrii afiliați și-ar dori asta.
Ceea ce e de imaginat că se va întâmpla în condițiile în care, abil, Burleanu s-a înconjurat numai de yesmeni. Ce nu vor ezita, o știm toți, să-l voteze cu ambele mâini. De ce? Pentru că ei provin din rândul ajefiștilor, cărora RB le-a sporit veniturile, promovându-i observatori federali în ligile inferioare (deși unii n-au dat niciodată cu piciorul în minge!), ori reprezintă cluburi de fotbal feminin, de futsal sau de plajă înființate cu sprijinul actualului președinte.
În ceea ce-l privește, evident că Burleanu vrea să rămână. Întrucât pentru el și pentru curtenii lui e bine la FRF. E cald. Iată însă că el, același Răzvan Burleanu, susținea în 2014, conform Mediafax, că "Ne propunem câteva modificări ale Statutului FRF, printre care și prevederea ca președintele să nu poată ocupa mai mult de două mandate".
În context, RB și-a exprimat adesea indignarea că lui Mircea Sandu i s-a permis să conducă federația vreme de 24 de ani. Pe parcurs însă, Burleanu a lăsat-o mai moale, dovadă că a ajuns să discute deschis despre un al patrulea mandat, fie el și ilegal, nestatutar, în clipa de față! Dar să nu ne mirăm, numai fraierii nu-și schimbă părerile, corect?
Atât că Burleanu uită un amănunt important. Că sub comanda predecesorului său, naționala României s-a calificat de două ori la CM (1994, 1998) și de trei la CE (1996, 2000, 2008), iar cu el la timonă doar la Euro 2016. Ba și atunci cu tehnicienii (Pițurcă și Iordănescu) numiți tot de Mircea Sandu.
Nu pretind, să nu răstălmăcească nimeni, că MS n-a comis greșeli. Numeroase și grave. Dar palmaresul îl avantajează în raport cu Burleanu, care a ratat obiectiv după obiectiv. Inclusiv nou apăruta Ligă a Națiunilor.
Zilele trecute, RB a mai oferit câteva răspunsuri narcisiste. De om foarte mulțumit de el însuși, chiar încântat.
Pe lângă o frază lipsită de logică și de respect, "În spatele unor calificări se pot ascunde fapte de corupție", de când?!, ale cui?!, Burleanu a mai rostit una la fel de aiuritoare. Aberantă și, parțial, comică: "Îmi doresc ca la finalul celui de-al treilea mandat să avem o federație care să reprezinte un model pentru alte federații sportive din România, așa cum este astăzi, ci și un model pentru alte federații din Europa Centrală și de Est". Pam-pam, aplauze, să cânte muzica!
Observați că tipul e modest, nu merge cu comparația mai spre Vest. Uită însă iarăși esențialul, că fotbalul nostru, pe care el îl visează ca servind de exemplu pentru alții, e pe locul 25 în Europa și pe 47 în lume! Burleanu ne crede proști, căci numai în mintea lui ar lua cineva exemplu de la codași.