Articol de Radu Naum - Publicat joi, 30 septembrie 2021 10:43 / Actualizat joi, 30 septembrie 2021 10:47
Văzută de pe Marte, povestea celor de la Sheriff Tiraspol poate semăna cu cea a Cenuşăresei. Dar cine trăieşte pe Marte?
Poate fi o "Fetiţă cu chibrituri" de modă nouă în care eroina e luată de la geamul îngheţat, adusă în casă la căldură şi apoi pusă la masa plină cu bunătăţi. Îngerii sună în cer trompetele. Copiii din toată lumea lăcrimează. Sportul, fotbalul, planeta sunt, împreună, un loc mai bun. Oftăm fericiţi, stingem lumina, tragem cortina. Şi acum putem să ne luăm o pauză de la sforăituri.
O aberaţie în plină circulaţie
Adevărul este că Real Madrid, cu ale ei 13 coroane puse una peste alta, nu ştie ce a lovit-o. De fapt, mai nimeni nu ştie. Şi nici n-ar trebui. Acest meci nu ar fi trebuit să aibă loc. Sheriff Tiraspol reprezintă o ţară care nu există, funcţionând între graniţe nerecunoscute de nimeni, punând în circulaţie o monedă din plastic precum jetoanele pe care le bagi în automatele de cafea şi instaurând o politică orwelliană de încremenire în vremurile negre ale comunismului stalinist.
Să spui că Sheriff e o echipă din Moldova e ca şi cum ai spune că un iceberg e parte din Islanda. Da, poate scufunda un Titanic, dar nu poate fi nimic altceva decât o aberaţie pentru drumurile navale.
Furunculul de la Tiraspol
Despre cum îşi produce banii acest spaţiu în care îşi trăiesc o nouă tinereţe statuile cu Lenin, secerile şi ciocanele ar fi multe de zis, de la relaţia tovărăşească, solidă, cu genitorul său, Rusia, până la afacerile umbroase cu Ucraina ori legăturile bizare cu Moldova şi, prin ea, cu UE, care se străduieşte să nu dea motiv unui nou conflict aproape de frontiere. Tiraspol e singurul teritoriu de acest fel lipit de vechiul continent, un furuncul permanent asupra căruia sunt încercate constant tot felul de tratamente rămase fără rezultat.
Totul acolo e SF. De la sigla lui Sheriff, de filme cu cow-boy, până la felul în care trăiesc oamenii în această enclavă. Chiar şi presa rusă recunoaşte că populaţia se află într-o stare de "totală sărăcie". Tiraspol e o fractură prost sudată a unui membru îndepărtat al Europei. Cu toţii şchiopătăm de la el, când ne aducem aminte că există. Şi tocmai ni s-a reamintit.
Fotbalul care nu vede, nu aude, nu spune
"Când jucam pe teren propriu, majoretele noastre la intrarea pe gazon erau soldaţii", îşi aduce aminte în L'Equipe Bruno Irles, fost antrenor la Sheriff. Dar puteţi să-l întrebaţi şi pe Gabi Balint despre Victor Guşan, fost membru KGB (pentru ignoranţi, o apreciată academie de arte frumoase), a cărui companie monopolizează supermarketurile, staţiile de benzină, petrolul, oţelul, alcoolul, media, telefonia şi alte câteva mizilicuri în această minunată "republică".
De acolo, de unde timpul a încremenit în anii Tătucului, vine senzaţia momentului, echipa care a demolat marele Real chiar pe Bernabeu. Şi aici e frumuseţea goală-goluţă a fotbalului: că nu-şi pune întrebări.
Cine, cum, de ce?
Cine sunt patronii acestei fabuloase trupe de dat cu piciorul în minge? De unde vin banii, şi cum vin? E acceptabil să primeşti pe oricine în acest club select al fotbalului, indiferent de ce se întâmplă în spatele lui, de starea poporului pe umerii căruia stă cocoţat ori de descinderea lui din negura vremurilor?
Bine că nu s-a gândit încă să-şi cumpere un club de fotbal Kim Jong-un, da' n-aş paria că talibanii nu s-au aplecat puţin asupra ideii, că tot începuseră o operaţiune de PR de genul "Noi ţinem la femei. De-aia le ţinem în case". Nu-i timpul pierdut.
Real şi ireal
Aterizarea cu zgomot a pistolarilor fotbalului are însă şi o parte bună. Don Florentino, care vrea o ligă a superbogaţilor, a putut vedea cu propriii ochişori cum "ăia mici" te pot face de băcănie. Aşa poate înţelege că, dacă buzunarele îi crapă de bani, e deoarece mulţi se uită la fotbal tocmai fiindcă acest sport asta are în esenţa lui: neprevăzutul. Elimină-l şi rămâi cu un show de plastic, siliconat cu miliarde, dar gol pe dinăuntru.
Aşa că, dragi tovarăşi şi pretini transnistreni, tot înainte! Lumea fotbalului are nevoie de voi! Perseveraţi că, cine ştie?, poate se vor pogorî din nou peste noi toţi vremurile acelea de aur pe care le promovaţi cu atâta succes. Şi poate aşa mai luăm şi noi o Cupă a Campionilor.