)
Articol de Radu Naum - Publicat miercuri, 17 ianuarie 2024 14:11 / Actualizat miercuri, 17 ianuarie 2024 14:25
Apusul unui om de la Răsărit
Nimeni nu va uita prima sa titularizare la naţională. În fine, nimeni dintre cei care au trăit acea depresie. Era cu Muntenegru, echipa aia de care ne tot lovim precum cu degetul mic de piciorul patului. Era primul meci al lui Herr Daum. Nimeni nu va uita. Pentru că nimeni nu a înţeles. Bicfalvi în acel loc excentric din mijlocul terenului era ca şi cum l-ai pune pe Schwarzenegger să îl joace pe Hamlet. Trebuia să fii special ca Daum pentru a-l distribui astfel. Special de special.
Final cu neînceput
Sau ca Rădoi. Care l-a rechemat după o vreme în care se auzea sporadic despre golurile lui venite din frigul rusesc. Chiar, câte grade or fi acum la Ekaterinburg? Minus 14. Noaptea o să fie minus 24. Aşa se căleşte oţelul.
Rădoi a crezut în acest oţel. Parţial. I-a dat minutele lipsă cu Muntenegru împotriva Irlandei de Norc şi Eric cel tăcut a înscris simplu, cu latul. Apoi a mai jucat un pic cu Macedonia de Nord. Şi apoi a început războiul. Aşa s-a terminat cariera lui Bicfalvi la naţională, practic înainte de a începe cu adevărat. În curând cariera i se va termina pur şi simplu. Departe de noi. Cometa Eric va depăşi linia orizontului. Cui va lipsi?
Pe lângă
Pare să fi fost mereu în contratimp cu România. Momentul lui de maxim trebuia să fie la fosta Steaua. A fost dimpotrivă. Între 2009 şi 2012, cât a stat acolo, echipa a prins cea mai proastă perioadă din istoria sa după cea de la începtul anilor ’80. Trei sezoane la rând fără niciun podium, abia în al patrulea l-a prins, pe scară. A plecat în marele Est şi acolo a rămas, cu un scurt intermezzo dinamovist, un singur gol, tocmai împotriva FCSB, pentru care nu marcase în peste 40 de meciuri de primă ligă decât de două ori. Sucit.
Vorbe care nu se spun
Drumul lui se opreşte acum în Rusia. Da, acea Rusia. Rusia cotropitoare despre care Eric are numai lucruri bune de zis. Ba încă şi mai şi. "Am devenit şi eu rus". Foarte bine. Haraşo. "Ultima dată nişte cluburi au încercat să profite de situaţia politică din jurul Rusiei, s-au oferit să suspende contractul. Am refuzat". Foarte frumos! Devotamentul faţă de o echipă la care stă de mai bine de 7 ani e lăudabil.
Dar cât de aiuritoare e sintagma "situaţia politică din jurul Rusiei"! Care "situaţie politică", dorogoi Eric? Situaţia politică despre care vorbeşti se numeşte război. Ştiu, nu poţi pronunţa acest cuvânt. E interzis în Rusia din care ai devenit parte. E asta o problemă? Nu, evident. Aşa cum mulţi nu au nicio problemă cu ideea că Pământul e plat. Singura lor grijă e să nu cadă în hău. Căderea în ridicol nu se pune.
Republica Paseistă România
Unii îi vor lua apărarea lui Bicfalvi. Probabil cei care cred că era mai bine pe vremea lui nea Nicu, sondajele sunt pline de ei. Nici pe atunci nu aveai voie să rosteşti unele cuvinte, dar mulţi susţin că trăiau foarte bine. Sau cel puţin aşa îşi închipuie, că ei n-au trăit vremurile ălea, aşa le-au spus alţii, cărora le-au spus alţii care i-au ascultat pe unii.
Nu aveai voie să spui "foame", "frig", "libertate". Nici anumite nume nu erau permise. Celebrul fotbalist Gheorghe Ceauşilă era rostit de comentatori C. Gheorghe, nu cumva să creadă Tovarăşu’ că se face mişto de numele lui. Absurdul se pupa pe gură cu cel mai crunt umor involuntar.
Prima piatră
Alţii îl vor condamna pe Bicfalvi. Nu ar trebui. Câţi sportivi, dacă mâine s-ar instaura o dictatură (ascultaţi-l pe Trump ca să vedeţi ce ne poate aştepta), ar ieşi în stradă să protesteze, şi-ar risca pielea pentru a rosti vorbe interzise? Şi câţi dintre noi? Nu e o imposibilitate, n-am lucrat mai deloc în ultimul timp ogorul democraţiei şi deja buruienile au crescut cât porumbul.
De fapt, sportivii au trăit însustit ceea ce trăieşte acum Eric cel rus. Mulţumeau cu sârg Partidului şi genialului conducător. Unii au fugit. Puţini au fugit de onoruri şi beneficii materiale, de privilegiile rezervate celor care făceau bine ca să nu le fie rău.
Cu voie, de nevoie
Dacă ei nu sunt de blamat, şi nici noi, care am tăcut mâlc, atunci n-ar trebui să fie nici Eric. A ales, ca mulţi fotbalişti de ieri şi de azi, să trăiască în afara istoriei. Şi a memoriei. Va rămâne la Ural Ekaterinburg, un oraş în afara lumii, într-un fotbal din afara lumii. Cu figura lui de eremit şi un lexic limitat. Fericirea poate pretinde puţine lucruri. Un cont, un gol, o cruce, o pâine. Puteţi să le rostiţi cu toată gura, e voie.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
