Putem să nu ne mai fie silă?

Suntem slabi, nu mai avem fotbal. Uneori reușim să câștigăm vreun meci, însă chiar și atunci jucăm prost, urât. S-au dus vremurile de glorie!

Glorie nu înseamnă totuși o calificare la un turneu final? Așa, inestetică, naționala aceasta a supraviețuit cumva în Elveția, a luptat în mocirla din Kosovo, a ciupit un punct din prima partidă cu Israelul și a ajuns într-o finală stranie.

Israelienii joacă în Ungaria din cauza războiului pe care-l duc în Palestina și ei reușesc să creeze pe o arenă foarte mică, de numai trei mii de locuri, o atmosferă de derby adevărat. 

Crainicul nu e ascuns în vreo cabină, el se află la marginea terenului și cu microfonul lui animă miile de oameni care au insistat în zilele acestea că e vorba despre mai mult decât un meci de fotbal, că jucătorii echipați în albastru trebuie să învingă în memoria victimelor războiului și în cinstea soldaților trimiși în Gaza.

Probabil că toată încărcătura aceasta emoțională pe care au alimentat-o israelienii o fi avut vreo influență în modul foarte hotărât în care a pornit echipa, cu un gol al lui Zahavi în minutul al doilea.

Noi, românii, suntem influențați de alte emoții, de alte probleme. O țară întreagă, specialiști și public, a cerut ca Pușcaș să nu mai fie convocat vreodată, dacă se poate să fie scos de tot din statistici, așa cum regimul comunist îi eliminase din istoria reprezentativei pe Marcel Răducanu și pe Belodedici, trădători nedemni să mai fie români.

Destui fotbaliști s-ar fi retras din națională, scârbiți de un asemenea tratament. Masochist, insensibil sau extrem de ambițios, Pușcaș a continuat să vină, să încaseze înjurături până când ne-a repus tocmai el pe calea către Euro. Pasa decisivă i-a dat-o "cu bara" Drăguș, un jucător care părea să se fi lăsat de jucat fotbal înaintea verii trecute în care Șumudică l-a pescuit la Gaziantepspor. 

O trupă a proscrișilor, un avion al condamnaților cu Hagi la bord. Ianis a fost criticat cam ca Pușcaș de-a lungul timpului. La începutul acestui an nu era clar dacă el va mai juca fotbal după ce-și rupsese genunchiul și stătuse pe margine aproape un an.

Hagi mai joacă fotbal și marchează cu stângul, cu o execuție care nu i-ar fi ieșit mai bine nici tatălui său în vremea lui cea mai bună. Am fost conduși, acum conducem, ratăm ocazii și păstrăm suspansul. Galbenii se califică eroic, dacă stabilim că mai pot exista eroi în sport în vremurile acestea în care sunt duse războaie reale, sângeroase, în multe locuri din lume.

E foarte frig în Felcsut, pe stadionul din fața casei lui Viktor Orban. E frig și în România. Emoția încălzește câteva sute de inși în tribune și pe câteva milioane care nu se află în Ungaria. E o emoție pe care a creat-o echipa aceasta de care nu trebuie să ne mai fie silă!