)
Articol de Theodor Jumătate - Publicat duminica, 27 noiembrie 2022 10:18 / Actualizat duminica, 27 noiembrie 2022 10:19
Tulburător, Lewandowski. Al 136-lea meci pentru Polonia, a auzit imnul de 136 de ori, iar el a plâns. Aproape s-a înecat, atât de emoționat era.
A înscris împotriva saudiților, la 2-0, și a plonjat pe gazon, acoperit de turnul bucuriei. Când toți coechipierii s-au ridicat, Robert a mai rămas câteva secunde cu fața ascunsă în iarbă, singur cu sentimentele sale, cu lacrimile de fericire.
A privit apoi spre fanii polonezi și le-a făcut semn că îi sărută. Golul acela, al 77-lea la națională, atât de simplu, minge trimisă cu latul pe sub portar, a fost poate cel mai important. Primul lui gol la Mondial, la 34 de ani.
Căpitanul care își iubește naționala, care își iubește țara până la lacrimi. Copleșitor.
Seara, un alt căpitan marca pentru 1-0 într-un alt meci încheiat 2-0. Leo Messi. La 35 de ani, „La Pulga” e tot mai aproape de a spune adio fotbalului, s-a chinuit să joace peste 90 de minute, a suferit, gleznele i se umflă tot mai des, de-abia mai rezistă ritmului, dar geniul nu dispare niciodată.
Zece secunde de geniu pot decide un meci. O preluare inteligentă, direct spre poartă, și un șut cum numai el știe, mingea sărutând fiecare fir de iarbă spre plasă.
Când a rămas singur în fața fanilor din peluză, le-a arătat că inima lui e pentru ei toți.
Atunci, peste imaginea lui Messi a coborât cea a lui Maradona și am plâns și eu. De doi ani s-a stins El Pibe de Oro și amintirea lui continuă să emoționeze.
Și Diego voia ca Leo să fie campion mondial. Fiul albicelest să fie la fel ca tatăl. Amândoi, unul lângă altul. La fel de mari. Sclipitori.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
