)
Articol de Traian Ungureanu - Publicat marti, 07 septembrie 2021 14:54 / Actualizat marti, 07 septembrie 2021 15:07
Ivan Patzaichin a dus cu el o lume care n-a cunoscut favorurile. Și a întrupat istoria românilor de rând
Plecat cu ultima luntre, Ivan Patzaichin a lăsat în urmă o durere colectivă copleșitoare, ca la stingerea unei lumi sau ca la pierderea tinereții. Acum, înainte de primele târcoale ale uitării, trebuie spus că Patzaichin a fost un mare sportiv, dar nici o clipă unul dintre ceilalți mari sportivi români sau de alte neamuri.
Istoria repetitivă
Măreția de palmares a lui Patzaichin e șocantă, dar imediat calculabilă. Problema lui Patzaichin și a noastră vine din afara sportului, deși tot ea a dus la performanțe sportive extraordinare. Ivan Patzaichin a repetat și a desăvârșit istoria personală a nenumărați români necunoscuți. Patzaichin n-a fost niciodată un vorbitor plin de explicații, însă discreția lui înverșunată a repetat muțenia revelatoare a unei oglinzi. Cine nu s-a văzut și cine nu și-a retrăit viața privindu-l pe Patzaichin?
Sisif acvatic
Să pornim cu anonimatul. Patzaichin s-a născut în Deltă, cel mai ascuns și mai neomenos tărâm al României. Orginile umile îl pregăteau pentru muncă și numai muncă. Dealtfel, destinul i s-a împlinit. Unul din cei mai mari sportivi ai lumii, Patzaichin - Sisif acvatic - n-a făcut altceva decât să muncească și să tragă poveri de la un capăt la altul al vieții. La început, printre pescari și, mai târziu, într-un sport mai apropiat de tortură decât de recital.
Tăietor de lemne într-o pădure necunoscută
Apoi, modestia. Patzaichin a fost regele unui sport nepopular, aproape lipsit de spectatori și atenție publică. Patzaichin nu a fost îndrumat spre canoe, ci s-a născut cu ea. Asta i-a fost meseria pentru că așa o cereau locul și timpul. O meserie epuizantă, nu un sport midlle-class, bine susținut cu bani și glorie.
Adevărat, faima și recunoașterea au venit, dar nu pot înșela: Patzaichin a fost un muncitor colosal și îndepărtat, ca un tăietor de lemne într-o pădure necunoscută. Tăcerile și lipsa haloului au fost partea cea mai bogată a omului în care s-au recunoscut cu ușurință alte milioane de oameni neatinși de faimă.
Un om altfel decât ceilalți. Oare?
Invizibil sau vizibil numai la insistențele reporterilor, Patzaichin a repetat cazna din viețile a nenumărați oameni consumați de propria muncă și uitați din naștere.
Patzaichin a fost un caz unic și fascinant de super-erou anonim. Trebuie spus, fără rețineri, că Patzaichin a ridicat pe podium povestea a milioane de oameni: nașterea în familii simple, truda și modestia nevorbitoare. În fond, cineva care e campion olimpic de la 19 la 35 de ani, cineva care câștigă titlul suprem cu barca găurită sau vîslește cu o scândură nu e un om ca toți ceilalți. Oare?
Miracolul de a putea vorbi
Patzaichin a făcut lucruri uluitoare fără să devină altcineva, fără să renunțe la lucrurile așezate în el de la început. Cine l-a cunoscut, a înțeles, din primele clipe, că e în prezența unui uriaș care transmite că e în prezența unui om mai important decît el.
Fără să joace un rol anume, Patzaichin a privit fiecare întâlnire cu un ziarist ca pe miracolul ce i-a dat șansa de a vorbi celui mai mare scriitor al lumii. Citea atent și îndelung tot ce se scria despre sport, dar aflai asta abia din întâmplare și târziu. Nimic, absolut nimic, n-a putut vreodată să facă din Patzaichin un orgoliu sau să îi pună pe față masca celebrității.
Însumând, Ivan Patzaichin a dus cu el o lume care n-a cunoscut favorurile, a răzbit greu și a cerut doar să-și vadă de ale ei. Patzaichin a întrupat istoria românilor de rând și asta face din pierderea lui o durere de nealinat.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
