)
Articol de Traian Ungureanu - Publicat marti, 20 decembrie 2022 17:10 / Actualizat marti, 20 decembrie 2022 19:06
„Africanii" sunt cetățeni francezi ca orice alt cetățean francez.
Din clipa în care acuză din iritare, principiile trec în prejudecăți. Cazul naționalei Franței denunțată ca echipă „africană" e o recidivă afișată cu o lipsă exasperantă de argumente. Am reîntâlnit această teză sub titlul „Africa, în a doua finală consecutivă a Cupei Mondiale".
Autorul e un gazetar cu viitor și, totdată, un gazetar ce-și lasă viitorul la dispoziția resentimentului. Spre deosebire de atâtea state membre UE, România e, în continuare, o țară de expresie liberă. Andrei Gușă poate scrie orice. Dar tocmai asta obligă.
Trebuie judecați după merit, nu după culoare
Sunt un adversar al migrației necontrolate și al abuzurilor enorme de care se fac vinovate elitele „progresiste". Dar nu sunt și un adversar al judecății elementare. Da, la un moment dat, Lloris era singurul francez alb pe teren la finala Mondialelor. Apropo, Lloris îmi pare unul dintre primii cinci jucători ai Mondialelor. Și nu pentru că e alb.
Mai întâi, e de spus că după ce au intrat ori s-au născut în Franța, „africanii" sunt cetățeni francezi, ca orice alt cetățean francez. Adică trebuie judecați după merit și valoare. Ce vor neapărat să ignore criticii Franței „africane" e tocmai asta: meritul și valoarea. Însă, nici unul dintre „africani" nu a fost impus la națională pentru că e de culoare. Toți sunt acolo pentru că sunt foarte buni și niciunul nu a scos din echipă un alb mai bun.
Un joc luat cu asalt de lumpenul cartierelor sărace
Aici e deosebirea față de practicile stupide din viața instituțiilor și, tot aici, avantajul fotbalului. În sport, nu ține. Dacă promovezi impostori pe bază de pigment, pierzi. Fotbalul e mult mai cinstit și măsoară costul potlogăriilor care distrug meritul și competiția, peste tot acolo unde domnesc ideologii și demagogii rasiști-antirasiști.
Cine crede că se poate răcori acuzând sportivi de culoare e neștiutor. Azi, fotbalul e, peste tot, un joc luat cu asalt de proletariatul sau lumpenul cartierelor sărace din super-orașe. Adică din zone populate majoritar de non-albi. O parte tot mai mare a copiilor albi sunt înșurubați pe sofa în fața ecranelor. Sociologia dictează distribuția.
Totul e de discutat critic, dar critica nu poate fi extinsă asupra unor sportivi de culoare deloc albă și de valoare foarte incoloră.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
