Strizu, Pintilii, FRF și tembela Lege a Sportului

Tembelismul Legii Sportului din România

Știați că un club de fotbal din România nu poate angaja direct un absolvent de Coverciano pentru că nu are carnet de antrenor? Legea Sportului din România cere oricărei persoane care vrea să antreneze pe teritoriul țării noastre un atestat. Acesta se obține fie devenind licențiat al Universității Naționale de Educație Fizică și Sport, fie urmând un curs de doi ani al unei instituții postliceale specializate. 

De abia după ce ți-ai procurat acest mult-discutat carnet de antrenor, poți să depui actele pentru a te înscrie la cursurile de perfecționare ale federațiilor, în cazul fotbalului pentru a dobândi licențele C,B,A și PRO. În majoritatea țărilor europene, procedura s-a simplificat, federațiile de fotbal fiind cele care dau direct carnetul de antrenor în momentul absolvirii licenței C. 

Ce efecte produce diferența dintre legislația română și cea internațională? Păi, dacă mâine ar veni Carlo Ancelotti să antreneze în România, el nu ar putea fi angajat direct, pentru că îi lipsesc cei trei ani de facultate sau cei doi ani de postliceală. Ancelotti ar trebui să facă un dosar cu șină, să își bage acolo diplomele cu licențele C,B,A și Pro și să se ducă la Ministerul Muncii care să i le echivaleze și să îi elibereze carnetul de antrenor „made in Romania”. 

Poate că ar fi cazul să intre și țara noastră în rândul lumii civilizate, să ofere federațiilor puterea de a „unge” antrenori, iar un Pintilii nu ar mai avea nevoie de peste cinci ani pentru a deveni licențiat PRO.

Tupeul celor de la FCSB

FCSB îl vrea cu orice preț antrenor pe ne-antrenorul Mihai Pintilii. Este un soi de răsplată pe care acesta o primește pentru loialitatea de care a dat dovadă în ultimii ani. Doar că FCSB este un club profesionist, afiliat la FRF și LPF, obligat să se alinieze unor statute și regulamente, iar Mihai Pintilii, oricât de priceput ar fi în meseria asta, nu o poate practica încă. 

De altfel, în primele sale intervenții de după plecarea lui Dică, fostul mijlocaș defensiv asta și susținea, că nu trebuie să ardă etapele, că este doar un interimar etc. Între timp au apărut câteva victorii, iar Pintilii și-a schimbat discursul, nu însă și statutul. Pentru asta a fost inventat Leo Strizu antrenor principal. E o practică pe care FRF o tolerează de ani buni, aceea de a exista o marionetă plătită doar pentru că posedă Licența Pro, care însă nu face absolut nimic, în afară de a ocupa, la meciuri, unul dintre scaunele de pe banca de rezerve. 

Vă dați seama că într-un club ca FCSB, unde patronul dictează echipa și schimbările și în care „principalul” oricum e „secund”, a apărut un al treilea personaj care face pe principalul? Doar că ce să vezi, la plecarea spre Antalya, FCSB l-a uitat pe Strizu acasă. Nici măcar nu s-au mai sinchisit să ofere aparența unei normalități, trimițând în Turcia un staff fără vreun antrenor cu actele la zi. Nici Pintilii, nici Filip ori Ovidiu Petre nu îndeplinesc condițiile minime necesare pentru a conduce o echipă de fotbal. E asta în sine o problemă? Scrie undeva că un club trebuie să își trimită un antrenor cu licențe în cantonament? 

Amatorismul FRF

Dacă Mihai Pintilii ar fi fost primul caz de principal fără carnet de antrenor, poate că aș fi înțeles poticnelile FRF din aceste ultime luni. A existat însă precedentul Rădoi, iar oamenii de la Casa Fotbalului au avut mai bine de șapte ani în care să creeze un cadru legal, care să împiedice cluburile să mai încalce regulamentele. 

Văzând că FCSB l-a lăsat pe Leo Strizu la București, Lucian Burchel, șeful Școlii de Antrenori, a anunțat în mod solemn că demarează o anchetă. Mai mult, l-a sunat și pe Gigi Becali și l-a pus în gardă, sugerându-i că ar fi bine să îl trimită totuși pe Strizu în Turcia, pentru a se evita un scandal instituțional. Evident că Becali l-a trimis la plimbare. 

Problema lui Burchel este că e angajatul unei federații care închide ochii de ani buni la toate improvizațiile făcute de cluburi în zona tehnică. Inclusiv pe Pintilii l-au lăsat să antreneze trei meciuri, fără a schița vreun gest, fără a da vreun comunicat, fără a fi sesizată vreo comisie. FCSB avea o derogare de o lună pentru a-l folosi ca principal, însă aceasta fusese obținută de la UEFA și era valabilă pentru meciurile din Conference League. Școala Federală de Antrenori nu oferise nicio dispensă și totuși, Pintilii a putut fi văzut în derby-ul cu Rapid, la Galați, în Cupă, și contra Craiovei lui Mititelu, acționând exact ca un principal. 

FRF a stat, a privit și nu a făcut nimic. Iar această pasivitate păcătoasă din ultimii ani a ros puțin câte puțin, iar apoi tot mai mult, în calitatea fotbalului românesc. Dar de ce s-a pus pe treabă Lucian Burchel tocmai acum? A spus-o ieri seară la Orange Sport, când Mihai Stoica i-a adresat o întrebare logică „cum s-a putut ca anul trecut Rapid să meargă în cantonament fără un posesor de Licență Pro, iar acum noi nu avem voie?” La care Burchel a replicat „am fost mandatat de Comitetul Executiv”. 

Cu alte cuvinte, de trei ani de când este șef al Ș.F.A, Lucian Burchel a asistat resemnat la mai toate mișculațiile cluburilor în zona tehnică (amendându-i, totuși, la un moment dat pe Prepeliță, Mihai Iosif și Ilie Poenaru), iar acum, că a primit undă verde din partea lui Burleanu, s-a pus pe tăiat în carne vie. 

Mai e credibilă FRF când încearcă să dreagă busuiocul? Mai degrabă nu. Pe de altă parte, nu ar fi rău ca măcar acum, la aproape opt ani de la cazul Rădoi, FRF să specifice negru pe alb, în regulament, ca pentru Gâgă, că în fotbalul românesc nu mai merge cu păcăleli. 

Amendați, fraților, cluburile, depunctați-le, dacă nu își pun antrenori licențiați și, în paralel, ocupați-vă ca totuși foști fotbaliști ca Pintilii, care au meciuri la națională, jocuri în Champions League sau sferturi de finală de Europa League, să nu aibă nevoie de cinci ani pentru a deveni licențiați PRO. E mult prea mult!