)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat miercuri, 31 martie 2021 14:02 / Actualizat miercuri, 31 martie 2021 14:13
Dacă l-am citit corect pe selecționer, nu vom juca la rezultat, adică la ciupeală, nici la Erevan. Este foarte frumos, dar aventuros. Așa-i că pe unii vă încearcă nostalgia lui nea Puiu și nea Piți?
Să ne concentrăm pe meciul naționalei. Al naționalei mari. Cea mică nu se pune, ne-au atras atenția Ionuț Lupescu și Bogdan Stelea. Nu chiar cu cuvintele astea, dar mesajul rămâne. Când doi membri ai Generației de Aur îți spun că ne-am încordat mușchii cam degeaba și că Europeanul de tineret este o competiție supraevaluată, trebuie să faci un pas înapoi. Dar nici să iei pe nemestecate orice parcă nu e în regulă. Când nu acordam atenție tinerilor era rău, când ne punem speranțe în ei suntem caraghioși.
Antemergătorul tehnic
Cu Armenia la Erevan este un film vechi, pe care l-am mai văzut în alte distribuții. Ne ducem acolo cu antemergător, în persoana lui Mihai Stoichiță. Cunoscător al locurilor, obiceiurilor și oamenilor, directorul tehnic al FRF a pregătit chiar naționala armeană la începutul anilor 2000, pe când vedeta veterană și absentă în meciul cu noi, Henrik Mhitarian, era doar un puști care visa să evadeze spre o lume mai bună. Pentru destindere va conta și ce le va povesti nea Mihai băieților despre Erevan și celebrele bancuri de la radioul local, dar esențială rămâne implicarea lui Mirel Rădoi.
Previzibil, același scenariu
Selecționerul nu a abdicat nici în fața Germaniei de la o așezare și o abordare curajoasă, așa că este de presupus că nu va face pasul înapoi nici cu ultimul adversar al acestei triple în urma căreia ar fi bine să fi acumulat 6 puncte. Faptul că Armenia a învins Islanda schimbă fundamental perspectiva matematică, nu și gândirea selecționerului. "Tricolorii" au exercitat presing în fața unor adversari care se numeau Goretzka sau Kimmich, au urcat în terenul advers cu o temeritate vecină uneori cu inconștiența, deci este de presupus să așteptăm măcar același scenariu în fața unor adversari cu cotă de sute de ori mai mică.
Ce ar fi dacă Stanciu ar fi lăsat mai liber?
Trei meciuri oficiale și grele pe deasupra în decurs de o săptămână înseamnă, de fapt, marea încercare pentru un selecționer. Oricare ar fi el. Noutate absolută impusă de pandemie, această înlănțuire de 3 partide în grupa preliminară testează și abilitatea antrenorului de a recurge la alegerile corecte, și valoarea lotului. A acelei părți a lotului care a stat mai mult pe bancă la meciurile cu Macedonia de Nord și cu Germania. Rădoi este un antrenor care își asumă riscuri, dar este în același timp și un conservator. Așa că să nu ne lăsăm ispitiți la gândul că Stanciu, de exemplu, va primi mai multă libertate de mișcare și va fi totuși degrevat de sarcinile defensive. Ori de perspectiva că îi vom vedea din primul minut pe Cicâldău și pe Maxim, dar va fi sărit din schemă Ianis, modest spre absent cu Germania.
Riscant e totuna cu aventuros?
Cine va fi fundașul stânga, Toșca sau Bancu? Va apărea Mogoș pe flancul drept? Va juca Tănase al treilea meci consecutiv ca titular? Cine sunt oamenii cei mai obosiți după cele două meciuri? Și cât de riscant poți juca totuși contra unei echipe care se pare că va fi contracandidata la locul 2 în grupă? Sunt întrebări justificate. Pentru Rădoi, sunt teme. Cam asta este diferența. Ca suporter, poți bricola printre supoziții. Ca selecționer, ești obligat să găsești soluții. Nu am nostalgia lui Iordănescu și a lui Pițurcă, dar îmi este teamă de stilul aventurier al lui Rădoi. Și să nu ne întoarcem din deplasarea din Armenia ca după ce am auzit un banc tâmpit cu Radio Erevan.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
