Articol de Cătălin Oprişan - Publicat vineri, 03 februarie 2023 17:29 / Actualizat vineri, 03 februarie 2023 17:46
Cu 30 de ani în urmă, gruparea separatistă bască ETA îl asasina pe José Antonio Mikel Santamaría Vaqueriza, fost jucător la Real Sociedad, cu un glonț tras în ceafă, în timp ce oamenii se pregăteau de una dintre cele mai mari sărbători
"Cinam așa, cot lângă cot. Trei tipi îmbrăcați în albastru și în alb, tineri, au intrat pe ușă. Nu săreau în ochi cu nimic. Unul dintre ei a scos un pistol, i-a tras fratelui meu direct în ceafă. Totul s-a petrecut atât de repede, încât nici măcar nu s-au auzit țipete. José și cu mine aveam o chestie pe care n-am mai întâlnit-o la mulți: eram frați, dar și cei mai buni prieteni din lume".
José Antonio Mikel Santamaría Vaqueriza se apucase de fotbal direct pe plajă. San Sebastian, soare, nisip, pește. La 18 ani era la "Sanse", antecamera celor de la Real Sociedad. Când bascii au revenit în Primera Division, în sezonul 1967-1968, Santamaría a făcut pasul la echipa mare.
Nu prindea locul de titular, pe postul său – cel de fundaș central – erau alții miez, dar lumea-l iubea, pentru că murea pe teren în minutele pe care le prindea. I-au spus "Tigrul", chiar dacă a atins numai 48 de partide oficiale în patru ani. Trei ani pe la Hercules, o promovare și cam asta ar fi.
Patronul cele mai mari discoteci din lume!
De la senior moștenise spiritul de afacerist. Se găsise cu trei prieteni, fondaseră discoteca "Ku". Pentru că treaba mersese bine, prin 1978, deschisese o filială la șmecheri, "Ku Ibiza", intrată în Cartea Recordurilor drept cea mai mare din lume.
DJ-i adevărați mixau, era prieten cu Roman Polanski, stătea gard în gard cu vedetele. Apoi, o mișcare prost gândită, o remodelare a spațiului, o parte a locului dărâmată, nevoia de a vinde tot.
Anii au trecut. Finalul lui 1990. Judecătorul Luis Navajas anunță rezultatele anchetei privind conexiunile între brigăzile antitero din San Sebastian și asociații "dedicate" contrabandei și traficului de narcotice.
E o perioadă grea în Țara Bascilor, ETA, gruparea separatistă, asasinează la comandă tot ceea ce consideră a fi împotriva sa. Numele lui José Antonio Santamaría apare în fruntea listei.
"Tigrul" e acuzat că dirijează toate acțiunile și că banii adunați pentru protecția trupelor de intervenție ajung la el. Neagă, dar caracatița pare a avea tentacule lungi: narcotrafic, corupție la nivel înalt în poliție, taxe de tot felul cerute pentru a "închide" ochii.
"José era prieten bun cu Txiki Benegas, membru marcant al partidului socialist. Nu se ascundeau, așa că a intrat în vizorul ETA. N-a cerut pază, n-a plecat din regiune. Poate asta a fost greșeala lui".
Sărbătoarea nu s-a oprit
Pe 19 ianuarie 1993, San Sebastian se pregătește de Tamborrada, faimoasa sărbătoare a bătutului tobelor. Zgomote pe toate străzile, oamenii pare să-și facă încălzirea. Ora 23:30, restaurantul "Gaztelupe".
"Tigrul" cinează, alături de fratele său și de câțiva prieten. Nu-și vede asasinul, pentru că e cu spatele la ușă. Un singur glonț, zgomot acoperit de cel de-al tobelor de afară. Toți de acolo tremură. Șocul e imens. Nimeni nu-l atinge pe fostul fotbalist, ambulanța ajunge prea târziu. Și, oricum, nu mai putea interveni.
E acoperit cu o față de masă, lăsat așa până dimineața. În 2007, Juan Antonio Olarra Guridi, autorul asasinatului, membru al comandoului "Donosti", parte a ETA, unul extrem de sângeros, primește 28 de ani de închisoare. Valentin Lasarte, cel care spusese "El este!" și-l arătase cu degetul pe Santamaria, a fost eliberat în 1997. Al treilea terorist, José María Igerategi a murit în 1994.
"Ne-a durut enorm că primarul de atunci nici măcar n-a oprit festivitățile. Nu pot uita, niciodată, cum tatăl nostru fusese asasinat, iar tobele băteau prin tot orașul", povestea, după ani, Nagore, una dintre cele trei fiice.
"N-am avut curajul să anulez totul, cu o jumătate de oră înainte ca sărbătoarea să înceapă. La miezul nopții lumea se bucura, după ce, cu 30 de minute înainte, un om fusese ucis pe strada cea veche de lângă Piața Constituției. Regret enorm asta", recunoștea Odon Elorza, "primarele".
"Prea puțin și prea târziu", spunea, la 30 de ani de atunci, Nagore.
* Sursa: Diario Vasco