)
Articol de Cătălin Oprişan - Publicat vineri, 07 ianuarie 2022 19:09 / Actualizat vineri, 07 ianuarie 2022 19:09
Howard Staunton a organizat, la Londra, acum 170 de ani, primul mare turneu. Neoficial, Adolf Anderssen, profesor de matematică, a devenit întâiul campion mondial din istorie
Șase luni de zile, Howard Staunton n-a lipit geană de geană. De multă vreme încolțea în căpșorul său ideea organizării unui turneu internațional de șah, pentru a vedea cine e cel mai bun din lume, dar pe drum apăreau tot felul de opreliști.
La coada lui 1850 aflase că Londra va găzdui, toamna viitoare, o Mare Expoziție Internațională. Gata! Acesta era momentul! S-a rugat de toate cluburile de profil din Marea Britanie, a dat vorbă în Franța, celor de la "Cafe de la Regence", a scris în India, la "Calcutta Chess Club", a bătut la ușile prietenilor cu bani, a adunat, finalmente, 500 de lire numai ca premii, undeva pe la 400.000 în 2015!
Ușor nu i-a fost. Existau mici bisericuțe, "frații" lui, englezii, au încercat boicotarea. George Walker, care ținea o rubrică de șah în "Bell’s Life", a scris că turneul nu înseamnă nimic, dacă nu sunt chemate mai multe "gazde". Dar Staunton, considerat, din 1843 până în acel moment, cel mai tare jucător din lume, mai ales după victoria cu Pierre Charles Fournier de Saint-Amant, și-a văzut de-ale sale.
Depeșele au zburat către mințile luminate din Ungaria ori Germania de azi, din Rusia, din Franța, din Albion. Apoi a trebuit să facă față... neprezentărilor. Saint-Amant era plecat prin California, trimis de guvernul din Hexagon. Grimm, maghiarul, participase la Revoluțiunea din 1848 și primise domiciliu forțat în Alep, Siria. Löwenthal, la fel, numai că el avusese timp să fugă peste Atlantic. Von der Lasa și Petrov au spus "pas". Pe Anderssen, germanul care naviga pe tablă de la nouă ani, a fost cel mai greu să-l convingă: profesorul de matematică nu avea bani. "Cu siguranță vei câștiga un premiu aici. Îți împrumut eu suma, din buzunarul meu, mi-o dai după turneu", i-a scris englezul și Karl Ernst Adolf a acceptat.
"Partida Nemuritoare" și revanșa ce nu a mai avut loc
16 șahiști au ajuns la Londra. 26 mai 1851, primul turneu internațional din istorie pleacă la drum. La început, meciuri eliminatorii, cel mai bun din trei partide, fără a se socoti remizele.
Anderssen a învins tot, chiar și pe Staunton, în semifinale. 21 iunie e zi de pauză. Neamțul, cu albele, îl provoacă la un meci, "amical", pe Lionel Kieserițki, estonian de mamă, ceea ce se va transforma în "Partida Nemuritoare", unul dintre cele mai tari dueluri din perioada romantică. În finală, Adolf îl învinge pe Wyvill.
Neoficial, este primul campion mondial. Conform regulamentului, acceptă revanșa contra lui Staunton, cu o miză de 100 de lire sterline, dar, pentru că lipsise două luni de la catedră, e obligat să se întoarcă în Wroclaw.
Staunton nu se oprește aici. Scrie o lucrare despre turneu, stabilește câteva reguli esențiale, definește timpii de joc, dar, cu toate că vorbim despre o operă capitală, se "citește", printre rânduri, "răutatea" de a nu accepta, în totalitate, victoria lui Anderssen, pe care-l numește "cel mai bun al doilea", după von del Lasa.
Băieții de la "Clubul de Șah din Londra" simt slăbiciunea, organizează, în toamna aceluiași an, un alt turneu, pentru a demonstra că germanul nu e infailibil, dar Andersen câștigă, din nou. Va fi cel mai bun jucător din lume până în 1858, apoi, iar, din 1862 în 1866.
"Șahul nu a fost – și atâta vreme cât societatea va exista – nu va trebui să fie o profesie. Poate întări într-o mare măsură mintea unei persoane care muncește, dar niciodată nu trebuie să devină preocuparea vieții sale. Asta pentru că adevăratul caracter a fost pierdut din vedere de către zeloși ori mercenari, iar victoria cu orice preț a devenit mai importantă ca progresul științei"
Howard Staunton
Staunton s-a stins în iunie 1874. Inimă. A căzut cu capul pe birou, pe foile operei la care lucra: "Șahul: Teorie și Practică". L-au dus, spre odihnă, la "Kensal Green". Până în 1997, mormântul i-a fost neîngrijit și nemarcat. De 25 de ani, o piesă de șah, un cal, îl veghează. Alături de câteva versuri din Shakespeare, "Henric al VI-lea".
Sursa: "The Chess Tournament" (1852)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
