Un neadaptat: Neluțu Sabău

Sabău pe banca unei formații din Liga 1 pare un cadru romantic montat din greșeală într-un thriller. Neluțu n-are nimic din spitalul de nebuni, colț cu școala de șmenuială, în care se învârte fotbalul românesc.

Nu se dă în stambă pe margine până la limita cămășii de forță, precum Dan Petrescu. Și, aidoma aceluiași personaj, nici nu vede în toți adversarii niște uriași ieșiți special în calea lui spre a-i zădărnici întâlnirea cu fericirea sportivă și cu lovelele doldora.

Neluțu Sabău, inamicul dansului din buric și al comisioanelor în familie

Nu știe să danseze din buric la fel ca Tayyip Memik, salvatorul Giuleștiului după uraganul Neil. Nu și-ar lua niciodată telefonul în timpul meciului, spre a se pune la adăpost pentru orice eventualitate de sminteli de genul „Pe iehoviști îi va mânca Iadul”.

Așa a glumit în deșert la un moment dat bunul creștin Gigi din Pipera, făcând trimitere la apartenența Moțului la Martorii lui Iehova.

Nu-și implică fiica în transferuri pentru a mai controla niscaiva comisioane, care să miște conturile în fiecare mercato precum ecranele de la jocurile mecanice în căutarea combinației de jackpot. N-a putut învăța asta de la antrenorul Aradului, Mircea Rednic, cu care a împărțit ani la rând vestiarul.

Culmea, nici nu scuipă pe margine, printre dinți, după modelul meșterului Dorinel, cu care se bate acum la concursul intitulat „Cine rămâne mai mult timp neînvins în campionat”. Sunt ultimii doi mușterii păstrați în această cursă pentru ediția 2024/2025.

Alura de bunic sfătos și scena fabuloasă de la Cardiff

Incredibil, dar deține și licență PRO! N-a avut și nu are nevoie de paravane administrative pentru a-și face meseria așa cum știe, onest și civilizat, cu alura lui de bunic sfătos, gata oricând să împacheteze dojana cu un mângâiat cald pe creștet.

Și, bineînțeles, nu are speech-uri interminabile în conferințe de presă în care să certe groaznic pe toată lumea, de la vlădică la opincă, cerând să stea satelitul pentru a-și termina expozeele. Uneori adevărate, alteori elucubrante! Rețeta Gică!

Da, Neluțu Sabău e un neadaptat! Cu aerul său zen, parcă-l și vezi cu ochii minții imperturbabil și introspectiv chiar și în vestiarul clocotind de la Cardiff 1993. Atunci, când tabela arăta 1-0 la pauză pentru „tricolori” în epocalul meci de calificare la CM 1994 cu Țara Galilor (2-1 la final), Hagi îl dădea afară din cabină pe Iordănescu, între reprize, pentru a-și mobiliza și a-și energiza colegii. E o scenă cu veleități cinematografice, relatată chiar de Sabău în urmă cu aproape un deceniu.

Medicament împotriva infatuaților desființați de Dudelange, Laci, Silkeborg

Neluțu Sabău e un neadaptat în fotbalul acesta populat cu armate de papugii. Și tocmai de aceea ar merita poate să pună mâna vârtos pe un titlu istoric la cârma Universității Cluj.

Ar fi un deznodământ sanitar pentru o perioadă. Un medicament care ar mai trezi la realitate bandele de infatuați, convinse că trofeul de la sfârșit e o chestie predestinată divin doar celor care aruncă cu zeci de milioane de euro pentru ca să râdă lumea apoi de ei când o fură de la Dudelange, Laci, Silkeborg ori, mai în adâncime, Skonto Riga sau Knattspyrnufelag.

Probabil însă că „studenții” nu vor reuși să dea lovitura, căci la un moment dat se vor activa mecanisme subterane de pedepsire a ereticilor.

Dar nimeni nu-i oprește să-și construiască piramida viselor, pentru că, până la urmă, dacă Urziceniul a devenit campioană și Corvinul a luat Cupa venind din liga secundă, de ce n-ar putea istoria demnă a Universității să fie măcar o dată peste orice mașinațiuni, orice înlănțuiri de ghinioane, orice necazuri vremelnice de lot?!

Secretul livezii de la Valea Florilor

Indiferent însă de mersul lumii, Neluțu se va retrage cândva în liniștea livezii sale de la Valea Florilor și va sorbi în pace dintr-un pahar de vin roșu. Își va aminti zâmbind de sandwichurile cu gem de prune mâncate pe ascuns în vestiarele tinereții sale.

Își va imagina o dată și încă o dată cum ar fi fost dacă nu stătea după Lucescu la Brescia și se ducea în 1993 la Milanul lui Capello, Baresi, Maldini, Boban, Savicevici, Papin și Van Basten. Ori își va topi și mai mult frustrarea teribilă de a nu fi putut merge la Mondialul din 1994 din motive medicale.

Va rămâne, prin urmare, același neadaptat, sub vremuri. Să nu te schimbi niciodată, Moțule!