A murit Adrian Cherciu, unul dintre cei mai mari antrenori de sărituri din România » În 2015 își spunea povestea în GSP: „Patru luni şi jumătate ghips, ca Robocop. Dormeam cu mâna legată cu o sfoară de lustră!”

Adrian Cherciu s-a stins la 55 de ani, iar sportul românesc este din nou în doliu. „Unul dintre cei mai buni antrenori de sărituri în apă din țara noastră, Adrian Cherciu a fost un om mereu cu zâmbetul pe buze, extrem de pasionat de meseria sa și foarte apreciat de sportivii pe care-i pregătea”, a fost mesajul celor de la Federația Română de Natație și Pentatlon Modern.

„Întors recent de la Campionatele Europene de sărituri în apă, a încetat din viață, după o luptă de 3 săptămâni, în urma unor complicații de sănătate”, notează cei de la Club Sportiv Navi. Acesta era antrenor de înot şi sărituri în apă, plus arbitru al Federaţiei Internaţionale de Nataţie.

Gazeta Sporturilor, sub semnătura lui Cătălin Oprișan, i-a publicat povestea, pe 25 august 2015.

Adrian Cherciu: „De ce sărituri? Pentru că-mi plăcea să zbor!”

Sunt 12 mogâldeţe. Trase-n costum dintr-o piesă, ultima fiţă. Mogâldeaţa unu calculează doi paşi, ciupeşte trambulina, pac, un şurub, splash!, în apă. Mogâldeaţa doi, care în ăst’ răstimp a tropăit aşteptându-şi, cuminte, rândul, face la fel.

Când mogâldeaţa trei prinde miezul arcurilor, mogâldeaţa unu îşi scutură părul de apă şi se pune, cuminte, la coadă. Mogâldeața 12 are cinci ani şi-o picătură. Fundul bazinului în care sare e la 6,20 metri!

Pe margine, cufundat într-un scaun de pescar amator cu spătar, stă dom’ profesor. Are fluierul de gât, dar nu respiră-n el, pentru că cele 12 prinţese dispun de o organizare mai bună decât cea a unui stup. Adrian „Adi” Cherciu. Ajuns acum la 47 de ani, dintre care 43 de ani în acest bazin!

Profa de engleză l-a dus la înot. El a fugit

„Sunt decreţel. Am plecat la drum în viaţă în 1968. Frate-miu făcea, aşa, mai pe şestache, engleză. Soţul profei de meditaţii era maestru pe înot. Am auzit şi-am tras o fugă la bazin. La Ştrandul Tineretului. M-au pus pe un culoar, am dat niţel din mâini, clar, nu era de mine. Pe margine, aşa, stătea un antrenor, un fost săritor uriaş, nea Nicu Sparios.

Am urcat pe placa de la un metru şi am sărit. N-a zis nimic. Pac, la trei! Vedeam că era geană, ar fi intervenit, dar îşi muşca buzele. Era o nebunie, însă am suit la cinci. M-a lăsat! Pleosc, am intrat în apă! Tot jos mi se părea. Am luat-o la fugă, pe scări, către platformă, zeiţa săritorilor, 10 metri! Au alergat după mine. «Băă piciule, stai, mă, aşa, stai cu tata!», am auzit.

M-au prins pe la opt metri. Gâfâiau unchiaşii de ziceai că fuseseră la maraton. Nea Nicu m-a luat de după umeri. Parcă-l văd şi acu. M-a întrebat ce caut acolo. I-am răspuns direct. «Îmi place să zbor, îmi place să stau în aer!»”. La şase ani şi patru luni, când aruncase doar patru dinţi pe casă către Zâna Măseluţă, lua locul trei la trambulină.

8 este cel mai important locobţinut vreodată de România la sărituri, la CM de la Roma, în 2009. Constantin Popovici a fost descoperit şi antrenat de Adrian Cherciu

„Eram săraci, iar mama îmi făcea lecţiile”

La nouă ani, sărea la Campionatele Naţionale de seniori, iar medaliile începeau să curgă.

„Ne-au zis să nu pierdem timpul, ne-au băgat direct la programul tehnic olimpic. În clasa a III-a făceam triplu salt şi jumătate înainte grupat, apoi dublu salt şi jumătate cu şurub în echer înainte. Urmau Campionatele Balcanice şi trebuia să arătăm că suntem cu ştaif, nu orişicine!”.

„Dom’ profesor, putem lua pauza?”, întrerupe mogâldeaţa cu numărul doi. Primeşte OK-ul, îşi grupează suratele şi se duc să-şi scoată pacheţelele.

Aşa făceau şi ei. „La 7:30, dimineaţa, eram la bazin. Sandviş nu aveam, eram săraci. La 8 călcam apa. La 11 ieşeam din ea. La 11:30 suna clopoţelul. 15:30 era gata şcoala, 16:00 în apă, iar. Da, două antrenamente pe zi! Până la 19:00. La 20:15 ajungeam acasă. Mama îmi făcea lecţiile, eram frânt. Dacă mai putem, ea îmi dicta şi eu scriam”.

Era greu, dar, pe atunci, nimeni nu se plângea. A intrat, de fraged, în faimosul bazin de la „23 August”. Solid, făcut în 1953, anul încoronării Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

„Apa era verde, calcaroasă, nu exista sistem de filtrare, de purificare. Avea 22 de grade, dacă atingea 24 dădeai bairam. Aşa, ca o mică alăturare, azi fără 27-29 nu intrăm în ea. Te urcai la platformă, iarna abia vedeai unde ai de sărit. Densitatea era alta, ucigătoare. Era frig, al naibii de frig. Săreai, iar când atingeai suprafaţa simţeai că ai trecut printre 500 de suliţe ridicate spre tine. Strângeai din dinţi şi continuai. Câte 40 de sărituri pe zi”.

În armată, am zis că-s nepotul colonelului Cherciu, pe care nu-l văzusem în viaţa mea. M-au lăsat în pace, dintr-un an şi patru luni am stat în bazin opt luni. Fugeam şi săream!

Adrian Cherciu

Nu l-au primit la şcoală: „Mi-a zis că sigur am fost lovit de o maşină, că am avut accident”

Prin clasa a II-a, poate a III-a, făcea lucruri din ce în ce mai complicate. Triplu salt şi jumătate înainte, echere, tot dichisul. A luat o burtă. Pac, direct pe apă, nu în apă!

„Eram atât de negru pe faţă încât tovarăşa învăţătoare nu m-a primit în clasă. Mi-a zis că sigur am fost lovit de o maşină, că am avut accident, că ascund lucrul ăsta de Miliţie. M-a trimis acasă, să vin cu părinţii, să dea declaraţie, cu asta nu e de glumit! Eu doar sărutasem, niţel, apa”.

Medaliile curgeau, dar el era „Dennis, pericol public”! La nouă ani, pe la Oradea, Naţionalele de juniori. Platformist de la 10 metri, cu acte în regulă. Se jucau, erau totuşi copii. A dat peste o bară de fier. Cap spart cu o oră şi jumătate înainte de concurs. „Aici nu poţi cere schimbarea. M-au tuns şi m-au cusut pe loc. Mi-au pus o cască de poloist pe cap şi... succes!”.

Antrenamentele te năuceau. Avea concursuri nonstop. „Ne băteam cu cei din spaţiul sovietic. Redegiştii erau cei mai buni, veneau ruşii, care aveau şi dotări şi o arie de selecţie uriaşă. Apăruseră şi chinezii, ungurii se descurcaseră, mereu, bine în apă, să nu uităm ce generaţii de poloişti au avut!”. Dar nu putea fi robot.

În 1983 a cedat. Două antrenamente pe zi, apa dură. „Nu mai aveam baterii. Am sărit, mi-a scăpat mâna. Mi-am dat cu ea în cap. Durere ca la Călugăreni. În două săptămâni aveam concurs”. Toate venele îi erau sparte, oasele rupte. Era câinos, nu se gândea să renunţe. Dar mâna i se făcuse neagră până la cot!

„În loc de o palmă, aveam trei. Totul se umflase”. A ajuns la hotel, în Sibiu, unde erau Naţionalele de seniori. „Pentru ca sângele să nu se scurgă prin venele sparte înspre degete, dormeam cu mâna legată cu o sfoară de lustră!!!”.

A ajuns la bazin. „Doctorii de acolo mi-au dat cu trei tuburi de chelen. Doamne, cred că mirosea până la Păltiniş a clorură de etil!”, are puterea să glumească acum. Nu i-a ieşit echerul perfect, nu se putea grupa. A terminat pe locul doi. Învins de Cătălin Cherciu, fratele său, trambulinist, stins, din păcate, între timp.

La Tineretului, săream de pe platformă în bazinul alăturat, cel al ştrandului. În aer ne întrebam: «Băăă, ce facem, că are doar doi metri? Cine a văzut raţă înecată??»

Adrian Cherciu

Securitatea „l-a despărţit” de o grecoaică

Din 1980 până în 1986 a spulberat tot. A auzit de zeci de ori cântat imnul. A trecut peste cea mai grea accidentare din viaţa-i de sportiv, în toamna lui ’84. Nu e culmea? Un platformist de marcă să se lovească pe uscat?

„N-aveai bazin tot timpul. Era frig, era rece, fără lumină, fără căldură, săreai la plasă elastică, nu comentai. Făceam salt înapoi cu dublu şurub şi jumătate. Mi-am încălecat picioarele, am căzut cu fundul pe ele. Maleolă, peroneu, tot! Patru luni şi jumătate ghips, ca Robocop”. Tot atunci l-au decorat Maestru al sportului. „Pot spune că anul acela a fost rău?”, se întreabă. Mogâldeţele au dat, iar, drumul la o nouă serie.

Poveștile continuă și-și amintește de Securitate. „Noi aveam o vorbă. Nu puteai fi, pe vremea lui Ceauşescu, mare sportiv dacă nu aveai de-a face cu ochii albaştri”.

Nu exista timp de declaraţii de dragoste, de poveşti de iubire, totul era muncă, antrenament. Aşa că idilele se legau tot acolo, pe marginea bazinului.

„Prinsesem drag de o grecoaică, ne vedeam pe la Balcaniade. Îmi scria, îi scriam. Copilării de-ale noastre, ceva frumos. Trebuia să plecăm în Luxemburg, Europenele, visul oricărui sportiv. La aeroport, am aflat că nu-mi ieşise viza. M-au tras deoparte, m-au pus să le zic şi ce notă am avut la chimie, într-a şaptea. Legături cu străinii, asta era ştampila. Scrisorile către grecoaică fuseseră citite. Am rămas pe plaiurile mioritice până în 1989”.

Adi s-a retras târziu. În 1998, mergea la Mondialele Militare din Italia, să mai sară puţin. La 30 de ani.

În bazinul de la „23 August” a stat parcată o şalupă

„Știu că unii ţin evidenţa la trofee. Eu n-am făcut-o. Am 6 titluri de campion balcanic, 6 la Campionatele Internaţionale ale României, titluri naţionale şi cam 150 de medalii. Asta-i averea mea de săritor-platformist”.

De 20 de ani e antrenor. De aici încolo discuţia nu mai curge, dom’ profesor nu-şi mai găseşte rapid cuvintele. Are zeci de ofuri. Nu bagă placa, ştie că săriturile nu-s interesante, nu aduc bani, nu aduc public.

„Merg prin grădiniţe, îi pun să sară pe trambulina elastică, îi văd, îi miros. Mă duc la cursuri de înot, trag cu ochiul, care-i mai sprinten e trecut în caiet. Dar părinţii se sperie, nu vor să-i lase la sărituri”.

„Pe vremea mea erau şapte centre, dotate, se sărea la Sibiu, la Oradea, la Brăila, la Bacău. Acum stau în trei cu totul, e dezinteres general. Uite, vezi bazinul ăsta? Celebrul 23 August! Ştii că până în 2010 pe fundul lui stătea o şalupă veche? Era dezafectat, devenise depozit. Saltele vechi, schele, trambuline. Ne-am luptat, l-am redeschis după vreo 12 ani de ceaţă”.

Chiar şi aşa, Adi dă cam 200 de medalii pe an cu ai săi copii.

Dumnezeu să-l odihnească!

17,90 meste distanţa percepută de ochiul unui platformist până la fundul bazinului. 10 m înălţimea, 6,20 adâncimea, 1,70 statura săritorului

CV Adrian Cherciu

• Maestru al sportului
• data naşterii: 24 decembrie 1968
• specialitatea: săritor de la platformă (10 metri)
• de 6 ori campion balcanic, de 6 ori campion naţional al României, peste 150 de medalii interne şi internaţionale
• a fost legitimat la Triumf, Voinţa, Steaua Bucureşti
• a fost şi arbitru al Federaţiei Internaţionale de Nataţie, antrenor de înot şi sărituri în apă
• alături de alţi trei antrenori, a pregătit concurenţii emisiunii „Splash! Vedete la apă” difuzată de Antena 1