Articol de Luminiţa Paul - Publicat marti, 02 mai 2017 17:54
Mark Selby a cucerit luni seară al treilea titlu mondial al său, 18-15 cu John Higgins, venind de departe și dominând mental ultimele sesiuni.
"E vorba despre trei din ultimii patru ani și, Dumnezeule!, va mai câștiga câteva titluri. E la străzi distanță de rest. Precizia la buzunar, loviturile de siguranță, inventivitatea, forța din tac, voința lui aproape obscenă, calmul exasperant: el e omul".
Această descriere concentrată a lui Mark Selby, făcută de Daniel Harris pe liveblog-ul The Guardian, la doar 2 minute după ce totul fusese decis. "Iar John Higgins e celălalt om, pentru finala pe care ne-a oferit-o" e reverența în fața scoțianului, cvadruplu campion mondial, care a condus, a fost pus la zid, a revenit, dar în final a rămas spectator la canonada exactă a englezului.
Dominația lui Selby din ultima perioadă se transcrie în cifre.
Numărul 1 mondial pentru 116 săptămâni consecutive. 3 titluri mondiale. Și are doar 33 de ani, pare capabil să susțină nivelul de excelență pentru alte câteva sezoane. Complexitatea sa ca jucător s-a văzut pe parcursul finalei 2017 de la Crucible, iar deznodământul a revelat de ce este atât de greu de bătut.
Sau aproape imposibil. O admitea în cuvinte puține, pătrunzătoare, și marele Ronnie O’Sullivan pe Twitter: "Dacă John Higgins nu-l poate bate pe Selby la Crucible, atunci nimeni nu poate".
Schimbare de tactică
Începuse duminică finala extrem de lent, acuzând parcă oboseala după semifinala lungă și istovitoare cu Ding. Neinspirat, nu-și găsea locul la masă, în timp ce Higgins n-a stat să-i contemple starea, a acționat și s-a desprins la 10-4. Șase frame-uri păreau aproape un an-lumină, iar Mark se gândea la un moment dat că ar fi frumos să ia și el câteva jocuri, să salveze impresia. Ziua de luni a schimbat însă tot tabloul. Selby a început mult mai atent sesiunea, cu o tactică diferită, mai apropiată de stilul său. Au urmat frame-uri lungi, tactice, jucate parcă în slow motion, dar fascinante pentru că se adunau, disciplinate, în dreptul lui Selby. Cel care știe poate cel mai bine cum să sufoce entuziasmul din joc al adversarului, să-i taie elanul, să-l facă să se îndoiască de sine. Nu doar a recuperat diferența, dar s-a cocoțat în față, 13-11.
Ultima bucată, cea de seară, când audiențele cresc pentru că se apropie finalul, a adus un alt Selby, ușor cinic poate, așteptând eroarea lui John, apoi trimițând bilele în buzunare și frame-urile pe tabelă. Ușor consternat la un moment dat, scoțianul a fost în stare să iasă din blocaj și a aruncat în luptă ultimele resurse, s-a apropiat la 16-15 de la 16-12. Dar atât a putut. Ultimele două jocuri au fost ale lui Selby, care a sărbătorit discret victoria ce se apropia, iar la final a acceptat felicitările lui Higgins, punându-și capul pe umărul veteranului scoțian.
"Nu-mi vine să cred"
Puțini, foarte puțini jucători au reușit de-a lungul anilor să-și apere un titlu la CM de snooker. Și sunt probabil cei mai mari de până acum: Steve Davis, Stephen Hendry și Ronnie O’Sullivan. De luni seară, li s-a alăturat Mark Selby, iar asta îl face și pe el mare.
"Nu-mi vine să cred. Îmi vine să mă ciupesc, să văd că e adevărat", spunea el la secunde după încheierea finalei. Dar silueta subțire, gătită în cămașă și pantaloni negri, chipul cu cearcăne ușoare, ochii albaștri, totul radia bucurie. Și ușurare. Unul dintre primele gesturi a fost să-și elibereze gâtul de papion, ca să poată să respire în voie.
După ce fetița lui a intrat țopăind în arenă, urmată de soție, Vicky, totul s-a întregit pentru Selby. Cumva, într-un colț al minții, el știe că lucrurile ar fi putut să nu arate deloc așa. Ar fi putut să urmeze modelul oarecum standard al copilului rămas singur. Abandonat de mama la 8 ani, și-a pierdut tatăl, bolnav de cancer, la 16.
Putea să apuce un alt drum, cel al străzii, al drogurilor, al pierderii de sine. El a ales însă snookerul, ore și ore petrecute la masa. Și a ales să spere și să creadă, făcându-și un drum al său în elită prin joc și prin prezență: bine crescut, amabil, frumușel și, în același timp, un jucător de clasă.
Pentru tată, mama rămâne străină
" Tata nu m-a forțat niciodată să devin jucător de snooker", povestea Mark pentru Eurosport. "A văzut că sunt fericit când joc, mi-a spus că mă va sprijini să-mi ating țelurile. Iar dacă eu aș fi simțit că nu mai vreau, el ar fi fost de acord și cu asta". David Selby s-a stins în 1999, la numai 6 săptămâni după ce fusese diagnosticat cu cancer la plămâni.
"Îmi amintesc clar ziua în care a murit, aveam meci. Era în spital, îl văzusem cu o zi înainte și mi-a spus să nu arăt emoție dacă ratez vreo bilă, să nu îi ofer șanse adversarului. Am pierdut 4-5, apoi am aflat ce se întâmplase", s-a destăinuit Selby pentru Daily Mail.
"Luni de zile după aceea nu am făcut nimic. Nu m-am antrenat. Snookerul era ultimul lucru la care să mă gândesc. Am stat apoi 3 ani la un prieten, nu puteam rămâne în casă, era prea plină de amintiri. El mi-a spus: Tatăl tău ar vrea să joci și să fii fericit. Cu timpul, mi-am schimbat atitudinea, am făcut-o în amintirea lui. El e cel care mă ghidează".
Mama rămâne o străină. "N-am văzut-o de mulți ani, deși încă locuiește în Leicester. Am un frate, el o vizitează mai des, îmi transmite mesaje, dar nu văd șanse de împăcare. E greu, dar sunt o persoană destul de încăpățânată. M-a părăsit când eram mic. Sunt în faza în care dacă ea nu vine spre mine, nu simt dorința de a o căuta și a o întreba: De ce ai plecat?".
Căsătorit cu Vikky Layton, fostă jucătoare de billiard, din 2011, Mark a devenit tată în noiembrie 2014, când s-a născut Sofia Maria. "Am familia mea, cu Vikky și Sofia. Pot să trăiesc foarte bine". Și mai are snookerul, acest imens aliat. Cel care l-a făcut să trăiască bucurii și momente de intensitate neînchipuite. Cel care l-a făcut cunoscut lumii. Dar numai pentru că Mark l-a tratat cu talent și mult respect. Ca un merituos triplu campion mondial.
375.000 de lire sterlinea primit Mark Selby luni seară, răsplata pentru titlul mondial cu numărul 3
CV
Mark Selby
Născut pe 19 iunie 1983, la Leicester
Profesionist din 1999
Triplu campion mondial (2014, 2016, 2017)
Break maxim de două ori
12 titluri câștigate
Câștiguri în carieră 4,45 mil. lire sterline
)
)
)
)
)
)
)
)
