EXCLUSIV Emma Șonț: „În trecut, erau spadasine de care mi-era teamă. Acum nu-mi mai e frică să trag cu nimeni” + intrusul care „tulbură” antrenamentele din Ghencea

Aflată pe locul 32 în topul mondial al junioarelor, Emma Șonț și-a mărturisit ambițiile de viitor și de seniorat, mai ales că pe umerii tinerelor spadasine tricolore apasă greu moștenirea lăsată de Ana Brânză, Simona Pop, Simona Gherman și Loredana Dinu, care au cucerit în 2016 titlul olimpic pe echipe.

Emma Șonț, legitimată dintotdeauna la clubul Steaua București, a povestit cu maturitate despre copilărie, artă, disciplină și înțelepciunea de a-și atinge obiectivele pe rând, fără grabă, înțelegând pașii pe care-i are de făcut într-un sport cu concurență acerbă.

- Emma, suntem la sfârșit de 2024 și început de 2025. Pentru tine, anul acesta a fost un an bun sau cel puțin așa s-a văzut, pe partea de rezultate. Ai câștigat medalia de bronz la Campionatele Europene U23 din Antalya și acum, pe final de an, tot bronzul în etapa de Cupă Mondială dedicată junioarelor de la Burgos, Spania. Cum ai trăit tu toate performanțele astea? La nivel de emoție, la nivel de progres, la nivel de pregătire.
- Să începem cu Antalya. 2023-2024 a fost un sezon cu urcușuri și coborușuri. După eșecul de la Riad (n.r. locul unde s-a desfășurat CM de juniori), unde îmi făcusem așteptări foarte mari, cumva Antalya a venit ca un pansament și mi-a confirmat faptul că pot. Nu numai eu, dar a confirmat și munca mea și a celor de la Steaua care se ocupă de mine - antrenorii și colegii mei cu care muncesc în fiecare zi. Asta a demonstrat și că putem face asta împreună. Am avut un rezultat foarte bun și la echipe, ceea ce ne dă speranță și pentru viitor, pentru că și anul acesta aveam aceeași echipă la junioare. Medalia de bronz de la Burgos a venit cumva ca o confirmare că sunt pe drumul cel bun. Știam cumva că pentru asta m-am pregătit, știam că acesta e nivelul meu, știam că sunt acolo, sus. Oricum, nu acestea sunt obiectivele, ci Campionatul European și Campionatul Mondial de junior și, evident, calificarea la Jocurile Olimpice din 2028.

O căzătură de pe cal a trimis-o în sala de scrimă pe Emma Șonț

- Aș fi vrut să-mi povestești cum ai ajuns tu la scrimă și de ce ai ales spada și nu altă armă.
- Am început scrima cumva ca o metodă de recuperare. Eu am făcut diverse sporturi de când eram mică, am trecut prin foarte multe discipline. Am făcut mai întâi dansuri, balet, înot, echitație. Am făcut tot timpul pentru că asta îmi era pasiunea de când eram mică. Înainte de a ajunge la scrimă, eram la baschet. Dar mergeam și la echitație, mă ducea mama ca să stau cu caii. Îmi plăcea foarte mult, dar am căzut de pe cal, mi-am rupt brațul. Am avut o fractură de 90% pe mâna stângă. Eu sunt dreptace. Atunci am fost nevoită să mă las de baschet. Mama tot încerca să-mi găsească un sport care să-mi permită să-mi folosesc doar mâna dreaptă, pentru că nu puteam să mișc stânga, am avut destul de multe probleme la recuperare. Așa am ajuns la scrimă. Inițial voiam să fac sabie, dar când am venit în sala de la Ghencea - sunt născută, crescută în sala asta. Primul meu antrenor și m-a luat direct de la ușă. Din a doua zi eram deja pe planșă. A fost dragoste la prima Vedere.

- Înțeleg că părinții tăi te susțin foarte mult. Cât contează lucrul acesta pentru un sportiv?
- Mult, e foarte important. E foarte important să știi că e cineva acolo și te susține din toate punctele de Vedere: și financiar, și emoțional sunt acolo. Dacă îți propui ceva, știi că ai pe cineva care să te ajute să-ți atingi scopurile.

- Așadar, nu ai încercat niciodată altă armă.
- Ba da, sabia, de distracție, dar îmi place mult.

La sala de scrimă din Ghencea, antrenamentele sunt perturbate zilnic de un intrus extrem de simpatic

- Ce urmează pentru 2025?
- Urmează să particip la mai multe etape de Cupă Mondială pentru juniori, la câteva etape de Cupe Mondiale pentru seniori, la Campionatul European și Mondial de juniori din Turcia, respectiv China. Îmi doresc să particip la Campionatele Mondiale de Seniori și deja am reușit să-mi ating un obiectiv important - să intru pe tabloul de 64 la o etapă de Cupă Mondială pentru seniori. La următoarele concursuri vreau să cresc din ce în ce mai mult.  

- Care sunt calitățile tale care te ajută cel mai mult să practici scrima?
- Cred că unul dintre cele mai importante aspecte este să fii disciplinat. Pe lângă asta, când combini disciplina cu creativitatea și le aplici, chiar dacă nu-ți iese o dată, vei veni cu alte idei noi și mai încerci, încă o dată și încă o dată. Chiar dacă sunt două aspecte diferite - unul e cumva artistic, celălalt ține de seriozitate -, cred că m-au ajutat foarte mult pe tot parcursul carierei mele. Creativitatea mă ajută la concursuri, disciplina de zi cu zi mă ajută să-mi ating obiectivele.

- Ești creativă și dincolo de planșă?
- Da, îmi place foarte mult să desenez, deși nu prea am timp s-o fac. Cânt la chitară de când eram destul de mica, ador muzica. Am această latură foarte dezvoltată, tot cu ajutorul părinților.

- Am vorbit despre calitățile pe care le ai deja și pe care le folosești la scrimă. Ce calități dobândești după ce te apuci de scrimă?
- Răbdarea. Răbdarea la spadă este foarte importantă și cred că mi s-a pus la încercare de multe ori, mai ales în antrenamente. Perseverența e o altă calitate pe care o dobândești aici și pe care, odată cu experiența, o îmbunătățești. Din nou disciplina, pentru că venim aici în fiecare zi și dăm tot ce mai bun. Cu siguranță atenția, reflexul, coordonarea. E esențial să-ți coordonezi mintea cu corpul, să poți să gândești, să-ți formezi automatisme. Scrima te dezvoltă pe foarte multe laturi.

Emma Șonț: „Am avut dezamăgiri, dar nu am vrut niciodată să renunț”

- Câți ani aveai când ai venit la scrimă?
- Nouă ani. E o vârstă bună pentru copii să se apuce de scrimă. Nu mai repede, pentru că e un sport greu de înțeles. E un sport care durează mult până-l pătrunzi, nu poți să-l înveți foarte repede. Sunt multe abilități pe care le acumulezi în timp și cred că nouă ani este vârsta la care încep deja să înțelegi ce se întâmplă. De altfel, maturitatea în scrimă poate veni mai târziu. Sunt campioni la scrimă trecuți de prima tinerețe.

- Ai vrut vreodată să renunți?
- Nu, niciodată.

- Dar momente mai grele pe care a trebuit să le depășești?
- Cu siguranță, mai ales sezonul trecut la Riad, după CE, unde am luat locul 10. Îmi doream din ce în ce mai mult și știam că m-am pregătit pentru Campionatul Mondial. E vorba de o zi, iar eu am avut o zi proastă, un parcurs mai prost, un moment mai slab. După asta au venit și câteva concursuri naționale la care nu am prestat exact cum îmi doream. Nu m-am gândit să renunț, doar că îmi era foarte greu să vin la antrenamente și să știu că am terminat cel mai rău concursul de la care îmi doream cel mai mult. Dar m-am redresat și apoi am scos rezultatul de la Antalya.

- Am văzut în postările tele de pe Instagram că vorbești foarte mult despre progres, despre evoluție. Ce consideri tu a fi progres, evoluție și cât de important e acest lucru pentru tine?
- Cred că nu rezultatele reflectă neapărat ceea ce facem. Putem avea un concurs mai prost, o parte de sezon mai slab sau, poate, la antrenamente nu merge cum ne dorim. Faptul că realizăm ceea ce facem, că știm unde avem de muncit în continuare, chiar dacă nu scoatem rezultatul pe care ni l-am propus sau nu ne atingem obiectivul. Cred că este important să extragem din fiecare concurs, din fiecare antrenament, câte o lecție. Și asta înseamnă progres pentru mine. Faptul că înțeleg ce se întâmplă cu mine și știu cum să lucrez ca să-mi pot atinge obiectivele, mai ales pe termen lung.

Visul Emmei Șonț este să ajungă la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 2028

- Cum este atmosfera din lotul de junioare, în momentul acesta? E speranță, e așteptare, e dorință de mai mult?
- Majoritatea dintre colegele mele sunt mult mai mici decât mine, cu doi-trei ani mai mici. Eu am 19 ani și mai am un singur an de juniorat. Cred că au foarte mult potențial și mă bucur să lucrez cu ele. Cred că putem construi o echipă de viitor pentru următoarele ediții de Olimpiadă și chiar am speranța că putem obține rezultate bune.

- Tu acum fiind cu un picior în seniorat, cum vezi lucrurile acolo? Cât de mult își dorește echipa națională de spadă să ajungă la Los Angeles 2028?
- Mult, foarte mult. Cred că mai avem nevoie de timp, pentru că nu e o echipă care a muncit împreună până acum, dar cu siguranță avem foarte mare potențial Jocurile Olimpice din 2028 și cred că ne putem califica.

- De-a lungul activității tale, ai avut vreun model care să te inspire, ca stil, ca stil de viață?
- De-a lungul timpului nu cred că am avut o singură persoană care să mă inspire. Dar îmi aduc aminte foarte bine acum patru-cinci ani, când am început prima dată să mă antrenez cu lotul de senioare, fetele „mari” - Ana Brânză, Amalia Tătăran și toate celelalte fete care, din păcate, s-au retras din sport – și-au pus amprenta asupra mea. Mai ales în perioada aceea, când aveam 14 ani și abia învățam cu ce se mănâncă. Cred că colegele mele mai mari m-au influențat. Nu le-am văzut ca pe niște idoli, doar că am avut ce să învăț de la ele și cred că au fost o piesă importantă în puzzle-ul meu. Deși nu a fost la arma mea, Laura Badea m-a susținut mereu, am simțit-o mereu aproape, a avut mereu o vorbă bună pentru mine.

Emma Șonț: „La echipe, experiența tuturor este importantă”

- Ai fost anul acesta printre premiații Federației Române de Scrimă. Simți susținere din partea federației?
- Acum da. În trecut am mai avut probleme, au fost situații în care m-am trezit că nu pot participa la concursuri la care a trebuit să-mi găsesc finanțare singură. Uneori asta este o problemă, pentru că avem competiții în locuri foarte îndepărtate și costurile sunt foarte mari. Federația a fost lângă mine des și m-a ajutat, dar de exemplu anul trecut, la Riad, n-a putut să-mi plătească deplasarea și am fost nevoită să mă descurc singură, într-un timp foarte scurt. E complicat să nu știi la ce concursuri putem să plecăm, care sunt criteriile de calificare pentru ele, iar această nesiguranță își pune cumva amprentă și pe modul în care noi ne antrenăm, pentru că nu ne putem face un plan de durată lungă pe care să-l urmăm.

- Care e următoarea competiție la care iei parte?
- O să particip la Udine, pe 4 ianuarie, este o etapă de Cupă Mondială pentru junioare.

- Ce aștepți de la competiția asta așa, imediat după sărbători?
- Din nou, știu cum am mers până acum. Știu care e nivelul meu. Burgos mi-a arătat că sunt acolo. Obiectivul meu nu este să iau o medalie. Obiectivul meu este să progresez, să-mi învăți adversarii și să încerc lucruri noi, să încerc acțiuni, să-mi fac un bagaj care să mă ajute pe viitor, la competițiile la care am obiectiv.

- Dacă tot a venit vorba despre adversare? Există vreo spadasină care te pune mereu în dificultate, cu care ți-e peste mână să tragi?
- În trecut am dat un răspuns la întrebarea asta. Acum cred că nu, pentru că mi-am dovedit singură de mai multe ori că am reușit să trec peste anumite blocaje pe care le-am avut cu diferite persoane. Deci nu.

- Ai vorbit despre echipe, desi scrima este un sport individual. Totuși, din când în când trebuie să lucrezi într-o echipă. Când tragi pe echipe, ce trebuie să aduci în plus față de atunci când tragi la individual?
- Cred că trebuie să ții cont de cel de lângă tine. Trebuie să ții cont de munca pe care ceilalți o aduc pe planșă. Când ești pe cont propriu pe planșă, la competițiile individuale, știi că toată soarta asaltului este în mâinile tale. La echipe trebuie să ții cont de ceea ce știu colegii tăi să facă, de adversarii tăi și de cum fiecare coechipier se raportează la adversari. Atunci trebuie să jucăm mai mult tactic. Cel puțin eu așa o văd, trebuie să aplicăm o strategie în așa fel încât să putem să ne folosim de abilitățile noastre împotriva lor ca echipă. Trebuie să vedem care sunt punctele forte ale fiecăruia și care sunt punctele slabe și să încercăm să folosim lucrurile astea împotriva lor și să ținem cont de fiecare particularitate. Și mi se pare foarte important să comunicăm, să vedem ce simte fiecare pe planșă, ce vede, ce sfaturi poate să dea, chiar dacă nu este antrenor. Mi se pare foarte important să luăm în considerare părerea fiecărui coechipier.

- Ești studentă?
- Da, sunt studentă la Universitatea din București, la Facultatea de Administrație și Afaceri. Îmi place foarte mult economia și chiar mă bucur foarte tare că am intrat la facultatea asta. Cei de la Universitate ne sprijină foarte mult și ne susțin în ceea ce facem.

- Aceasta va fi cariera ta paralelă. Dacă n-ar fi fost scrima și economia, ce anume te-ai fi văzut făcând?
- Cred că aș fi făcut un alt sport, cel mai probabil. Dar mi-a plăcut și școala și mi-a făcut plăcere tot timpul să învăț. Deci nu știu dacă mă văd făcând altceva, dar sigur aș fi făcut o facultate.