Articol de Marian Ursescu - Publicat duminica, 01 octombrie 2017 16:20
Ionela Lehaci și Gianina Beleagă, campioane mondiale în proba de două vâsle, au premeditat titlul de la Sarasota, deși nu erau printre marile favorite. Gianina a pregătit șosete în culorile drapelului României, ”ca să ieșim puțin în evidență”, recunoaște canotoarea
Cursa de două vâsle categorie ușoară s-a încheiat. România a revenit în elită după 18 ani de absență. Două moldovence au cucerit aurul, deși formau cel mai tânăr echipaj din finală, doar 22 de ani fiecare.
La festivitatea de premiere, româncele au atras atenția. Nu prin faptul că erau mai înalte decât neo-zeelnadeze sau americancele, celelalte medaliate, ci prin faptul că purtau ciorapi în trei culori. "Gianina a pus la cale totul. Ea s-a gândit și m-a întrebat: «Ce-ai zice dacă am încălța ciorapi cu roșu, galben și albastru?»". Am fost de acord. Așa eu am purtat unul roșu și unul galben, iar ea unul galben și unul albastru. Galbenul l-am pus la mijloc", a povestit Ionela Lehaci.
45 de kilometri vâslesc într-o zi de pregătire cele două campioane, pe Lacul de la Snagov. Când au un singur antrenament, distanța ajunge undeva la 25 de kilometri
Cameramanul le-a dat vestea!
Gianina a povestit cum a trăit clipele de după cursă. "Am tras ultimele lovituri cu picătura de energie pe care o mai aveam. Ne-am dat seama că pe ultimii 30 de metri adversarele s-au apropiat, dar am dus barca așa, din inerție", spune Beleagă.
Nu au știut dacă au câștigat sau nu. "Ne întrebam una pe alta. «Pe ce loc am terminat?» Apoi, vestea cea mare ne-a dat-o cameramanul televiziunii americane care filma. «Romania, first place!», a strigat el. Ne-am dat seama și pentru că au venit cu barca să ia prim-planuri cu noi", a adăugat Gianina.
"Finala e bonusul vostru!"
Ionela a dezvăluit că antrenorului Mircea Roman îi datorează mult. "E omul care a crezut tot timpul în noi. Înainte de finală, a venit la noi, și ne-a spus. «Fetelor, finala e bonusul vostru! Voi știți ce vreți de la ea!» Și noi am vrut aurul. Am vrut medalie, recunosc, nu ne gândeam la aur, dar medalie am crezut tot timpul că vom lua", mărturisește canotoarea din Suceava.
De altfel, și Gianina Beleagă e tot din Suceava, dar puțin mai la sud, din Gura Humorului. "În canotaj, Moldova e fruntea", spune mândră de originile sale Gianina.
"Olimpiada de la Rio ne-a salvat!"
Lehaci și Beleagă fac echipă în barcă din 2015. Ionela a făcut înainte cuplu cu Andreea Asoltanei. Antrenorul Mircea Roman le-a pus însă pe amândouă. "Ne-am înțeles bine de la început. Dar o echipă sau o barcă, poate rămâne doar dacă are rezultate. Șansa noastră a fost faptul că ne-am calificat la Jocurile Olimpice de la Rio. Aveam 20 de ani atunci. Și competiția de la Rio, ne-a călit. Am văzut ce înseamnă marea performanță. Altfel, poate nu am mai fi fost barcă, poate ne despărțeam, cine știe ce am fi făcut acum?", mărturisește Lehaci.
"În 2015, barca de categorie ușoară a României participa în finala C, a treia ca valoare! Acum, în 2017, am câștigat titlul mondial de tineret, dar și la senioare" Ionela Lehaci
"E minunat să plângi de fericire"
Gianina Beleagă reușește să se păstreze în categorie, chiar dacă mănâncă foarte multă ciocolată. "E pielea a dracu și nu mă îngraș", glumește canotoarea.
- Gianina, ați realizat că sunteți campioane mondiale?
- Și da și nu! Nu prea conștientizăm. Ne sună toată lumea din țară, ne caută pe facebook să ne felicite.
- Sincer, vă gândeați că puteți ajunge acolo?
- Ne-au ieșit antrenamentele, apoi cursele au mers bine. După serii am avut al patrulea timp, după semifinale al treilea. I-am zis antrenorului Mircea Roman. "Domnu profesor, în finală nu poate fi decât doi sau unu!"
- Ați avut o strategie de cursă?
- Da. Ne-am zis să începem tare și orice ar fi, să nu șăsăm nici o barcă să se desprindă. Tot Ionela îmi zicea: "Gianina, noi o să le lăsăm în urmă pe celelalte!". Mi-era frică de Noua Zeelandă și de SUA, de finișul lor.
- Acum patru luni, la Europene, nu ați prins podiumul. Ce s-a schimbat de atunci?
- Multe! Am tot încercat să găsim cauzele eșecului. Am ajuns la concluzia că slăbisem brusc înainte de concurs. De atunci, nu am mai depășit niciodată greutatea maximă pe care o putem avea, 57 kilograme. Am reușit să ne cunoaștem mai bine organismul.
- Ți-ai dorit vreodată să mănânci ceva și nu ai putut pentru că trebuie să nu depășești categoria?
- Sincer, nu! Pentru că nu am probleme cu greutatea. După cursă am mâncat ciocolată, simțeam nevoia. Oricum sunt consumasem o grămadă de calorii. Dar, recunosc, sunt pofticioasă, iar ciocolata îmi place cel mai mult.
- Acum, vă gândiți la Tokyo?
- Normal! E competiția supremă. Mai ales că am fost la Olimpiadă și am văzut cum e. Dar până atunci, mai e mult. O să avem de tras din greu. Pentru că în sport, ca în orice domeniu, nimic nu e întâmplător. Dacă muncești, ai rezultate!
)
)
)
)
)
)
)
