Vlăduț Simionescu s-a accidentat grav înainte de JO și acuză suprasolicitarea: "M-au forțat și m-au uitat!"

Mama lui Vlăduț Simionescu, Ana, n-a mai suportat. Băiatul ei, 25 de ani, multiplu medaliat pe plan național, performer și în afara țării, stă acasă de 6 luni. Accidentat grav, ligament încrucișat rupt.

Un sportiv care, în momentul rupturii, era în cărți pentru un loc la Rio. "Eram pe locul 11-12 pe lista calificaților. Chiar și acum aș mai avea șanse. Sînt pe 30. Dar nu se mai poate". Se lasă liniștea, telefonul circulă de la mamă la băiat.

"Nimeni de la federație nu îl mai caută. Nu mai răspunde! Ar trebui trimis în Austria pentru operație. Eu mă zbat, dar nu sînt fonduri. E legitimat la CS Politehnica Iași, dar e club studențesc, nu are suficienți bani". Nu doar legitimat, ci și cel mai bun sportiv al clubului în 2015!

"Simțeam oboseala"

La Iași e cald. Nu chiar 28 de grade, ca la Rio, dar telefonul fierbe. Vlăduț face o pauză de aer, apoi reia greu. "A fost suprasolicitare". Pronunță apăsat, ca zborurile repetate între Europa și Asia. "În doar cîteva zile, la începutul lui iulie, am luptat în vreo 16 meciuri în trei categorii la Universiada de la Gwangju. De-acolo m-am întors cu două medalii de bronz, dar simțeam oboseala". "Se lucrează după ureche", întărise mama sa.

"Le spuneam băieților că nu mai pot. Să mai stau deoparte măcar la meciurile pe echipe. Pînă la urmă a rămas că intru doar la partidele decisive. Dar nu știu cum se făcea, toate erau decisive!".

"Îmi fugea piciorul stînga-dreapta"

S-a întors în țară după Coreea de Sud. "După două zile plecam iar. Tot în Asia. La Tiumen, în Rusia, la Europenele U23!".

Acolo a venit accidentarea. În chiar primul meci, împotriva localnicului Prokin. "S-a terminat după vreo 30 de secunde, cînd am simțit că îmi pleacă piciorul. Știam că nu e în regulă, dar am dus meciul pînă la capăt. Însă apoi nu mai puteam călca, îmi fugea stînga-dreapta!".

Știrea că "Vlăduț Simionescu s-a accidentat" e răspîndită. Calvarul, ținut într-o casă din Iași timp de jumătate de an.

"Nici un răspuns"

În primele luni, diagnosticul a fost de "întindere". "Ne-am dus şi la un concurs în Uzbekistan crezînd asta. N-a putut. La revenire, am încercat un RMN, deşi mulţi doctori s-au ferit, deoarece are şuruburi la celălalt genunchi. Atunci s-a văzut ruptura", spune şi Costel Năftică, antrenorul său de la Iaşi.

"Eu am trimis o solicitare către federaţie în toamnă, însă exact în perioada în care la acolo era un vid de putere. N-am primit nici un răspuns". Sînt trei luni.

"Sincer, sînt pesimist". Vlăduţ e un bărbat tînăr, dar zdravăn. Nu l-ai vedea pierdut. "Am auzit că unii oameni de la lot insinuează că nu sînt accidentat. Că mă prefac, să vin mai repede!".

Închide.

"Chiar cînd am aflat cît de gravă este accidentarea, la federaţie era un haos general, după sistarea finanţărilor de la MTS"
Costel Năftică, antrenor CS Politehnica

Ajutor de la CLUB ȘI Vizer

Vlăduț Simionescu a avut o accidentare gravă, asemănătoare, la celălalt picior! "Am suferit-o chiar înainte de Jocurile Olimpice de la Londra, 2012. Am luptat accidentat la acea ediție. Dar am fost operat și îmi revenisem între timp". Mama sa spune că "atunci, Marius Vizer a intervenit la o clinică din Ungaria, iar clubul Politehnica a plătit operația".

RĂSPUNSUL FR JUDO

"N-am văzut solicitarea, o s-o verific şi o să-l sun pe domnul Năftică. Am vorbit cu ei la finalul anului, mi-au zis că nu pot merge la Rio, că trebuie să se opereze, dar nu mi-a cerut vreun ajutor. Să vedem şi ce costuri impune, nu pot da un răspuns imediat. Noi ne-am şi mutat, a fost o perioadă agitată"
Gheorghe Savu, secretar general interimar

Experimentul "pepenele"

În 2012, chiar la plecarea către Londra, Vlăduț Simionescu a fost eroul unui experiment inedit al Gazetei. Acesta s-a pozat cu un pepene uriaș la București și, apoi, cu unul la fel de scump în capitala Regatului Unit. Un fruct cu mult mai mic însă! La competiția de atunci, sportivul, care participă la categoria +100kg, a ajuns pînă în turul doi, unde a fost eliminat de neamțul Andreas Tolzer.