Articol de Luminița Paul - Publicat luni, 15 mai 2023 13:37 / Actualizat luni, 15 mai 2023 14:36
Carl Lewis, 61 de ani, atletul-emblemă al anilor '80-'90, vorbește despre un ideal al alergării, despre dopaj, Usain Bolt și pantofii moderni. Și despre opoziția între celebritatea seacă și urma pe care o lași în lume
O imagine greu de șters de pe retină: un atlet model, de 1,88 metri înălțime și 90 de kilograme, cu mușchi reliefați discret și o ținută impecabilă. Era elegant, rapid, eficient. Și la începuturile carierei sale – a avut o ascensiune precoce –, dar și spre final, când anii începuseră să se lase în gambe și glezne.
Carl Lewis: „Am luptat pentru statutul de profesionist"
Astăzi, la 61 de ani, acest tablou s-a modificat subtil. A încărunțit și poate a luat câteva kilograme în plus, dar atât. Ridurile îl ocolesc, zâmbetul e neschimbat. Carl Lewis rar vorbește atât de mult precum a făcut-o într-un interviu recent pentru El País.
Tocmai de aceea tot ce spune este interesant, chiar prețios. Despre el, despre contemporanii lui, despre sportul recent, cu eroii săi, și despre viitorul împotriva căruia nu trebuie să te lupți.
Ce ar fi făcut dacă nu ar fi devenit „Fiul vântului", așa cum era poreclit laudativ în vremea sa de glorie? „Este imposibil de răspuns. Lucrez acum cu tineri și când povestesc despre viața mea, le explic că singura mea dorință a fost aceea de a deveni atlet profesionist și de a sări 8,90 metri la lungime. Acesta a fost motivul pentru care am ajuns acolo unde am ajuns", își începe el confesiunea.
Și-a dorit mult să facă din sportul iubit o afacere. Nu în sens pur mercantil, ci ceva din care oamenii să poată să-și țină existența. „Când am început atletismul, nimeni nu câștiga suficient pentru a trăi din asta, iar eu mi-am propus să schimb acest lucru, am luptat pentru statutul de profesionist. De aceea am vrut să devin faimos, pentru ca lumea să mă asculte", explica Lewis.
Voiam să sar departe, să alerg repede, să fiu bogat. Și voiam asta la 17 ani. Atunci l-am întâlnit pe Tellez, care mi-a spus: "Nu mi-e teamă să te ajut în această încercare - Carl Lewis
Carl Lewis despre alergarea ideală: "Accelerare pură și relaxare absolută"
Stilul său elegant nu e doar rezultatul datelor native, ci și al unei căutări personale. „Mereu am visat perfecțiunea. Antrenorul meu, Tom Tellez, a înțeles acest lucru. Împreună am vrut să găsim succesiunea perfectă de pași, saltul perfect, poziția perfectă. Și nu mi-a fost frică. De multe ori ne autolimităm pentru că ne temem că nu vom putea niciodată să ne atingem țelurile. Nu am vrut să ajung să-mi spun: „Păcat că nu am încercat"", dezvăluia el pentru aceeași sursă.
Există perfecțiunea? Carl Lewis are un răspuns: „Există o singură formă de a alerga, doar una. Și cu cât te apropii mai mult de ea, cu atât pare mai ușor. E dificil de explicat. Este un ritm. Asta trebuie să faci, să-ți stabilești un ritm și să te ții de el. Este o contradicție: sprintul înseamnă accelerare pură și în același timp relaxare absolută".
9,86 secundeeste cel mai rapid timp în care a alergat Carl Lewis suta de metri în cariera sa. Recordul mondial în vigoare, 9,58s, a fost stabilit de Usain Bolt la Campionatele Mondiale de la Berlin 2009
Carl Lewis despre Ben Johnson: „Toată lumea știa că se dopa"
Spre finalul anilor 1980, apariția lui Ben Johnson, care a alergat suta în 9,79 secunde, i-a amenințat poziția de vârf. Canadianul a fost prins dopat însă cu stanozolol, un steroid anabolizant, și deposedat de medalii, de recorduri, de bani, după ce cucerise aurul olimpic la 100 m la JO de le Seul 1988.
„Ufff... Toți atleții, federațiile, toată lumea știa că Ben Johnson se dopa. Sportivii dopați sunt un rău pentru toată afacerea. Chiar dacă sunt pedepsiți când sunt prinși, deja au prejudiciat sportul", spune Carl Lewis.
Ce crede despre starul sprintului din anii recenți, Usain Bolt? A discutat cu el în vreun moment? „Nu, niciodată. Nici nu spun prea multe despre el fiindcă dacă vorbesc, lumea o ia personal, ca o critică la adresa lui. De fapt, e vorba despre idei, opinii", elaborează Lewis.
Dacă aș fi fost atlet de viteză, aș fi parcurs suta de metri în 9,70 secunde. Dacă aș fi rămas doar săritor în lungime, aș fi ajuns la peste 9 metri. Le-am făcut însă pe amândouă și una a afectat-o pe cealaltă și invers - Carl Lewis
9 medalii olimpicede aur a cucerit americanul și una de argint la patru ediții ale JO: 1984, 1988, 1992 și 1996. La Campionatele Mondiale are 8 distincții de aur și una de argint
L-ar fi învins? Campionul tresare, zâmbește, apoi detaliază: „Atleții concurează în prezent, nu împotriva trecutului sau a viitorului. Cineva mi-a ținut o predică recent, că sportivii de acum aleargă mai repede decât în vremea mea, că sunt mai buni. OK, eu am fost mai rapid decât Jesse Owens, nu? Dar nu asta este discuția".
Este doar cel mai bun final al unui interviu de excepție.
Nu mă interesează ca lumea să spună că sunt minunat. Nu este vorba de mine, de celebritatea mea, ci de impactul pe care l-ai avut, de ceea ce lași în urma ta. E lumea mai bună cu ceea ce ai făcut tu? - Carl Lewis
Carl Lewis crede că pantofii noi ajută
Carl Lewis a explicat în ce măsură performanțele actuale sunt influențate de tehnologie, de progres. „Pantofii de sport sunt cel mai important lucru care a apărut în atletismul mondial în ultimii 30 de ani. Este știință, iar încălțările au un impact mare", spune el.
„La 100 de metri, spre exemplu, se fac între 44 și 50 de pași. Pasul meu era un pic mai mult de doi metri, dacă adaug foarte puțin, 3 centimetri, la ritmul meu pare că nu contează, dar, brusc, un timp de 10,01 secunde se transformă în 9,95. Asta fac noii pantofi. Îmi plac mult, mă deranjează când lumea critică aceste lucruri", conchide el.
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
