Articol de Mirela Neag - Publicat joi, 05 august 2010 00:00
Pentru Marian Oprea, fiecare medalie cucerită este legată de cîte o suferinţă de ordin medical. Excepţie face doar una. Ultima.
Marian Oprea se află pentru trei zile în Bucureşti. După ce a sosit luni seara de la Barcelona, unde a cucerit spectaculos titlul de vicecampion european, triplusaltistul şi-a reluat antrenamentele şi aşteaptă invitaţia de la Stockholm, unde vineri va avea loc etapă de Diamond League. A reintrat pe lista vedetelor.
Ieri, Gazeta Sporturilor i-a propus atletului un test de memorie. Să spună ce-şi aduce aminte cînd priveşte cîte o fotografie de la fiecare concurs ce i-a marcat cariera în ultimii zece ani. "Nu am uitat nimic. La toate competiţiile importante în care am urcat pe podium am avut cîte o problemă medicală. Cînd o accidentare, cînd eram bolnav ori mă durea măseaua sau aveam temperatură. Niciodată nu am fost sănătos tun", a mărturisit Marian Oprea. "Cu o excepţie. Acum, la Europenele de la Barcelona, nu m-a durut nimic!", a adăugat sportivul.
2000 - aur cu febră 39 C
Acum, după 10 ani de performanţă la cel mai înalt nivel, Marian Oprea crede că la Mondialele de juniori de la Santiago de Chile a cucerit cea mai interesantă medalie a sa. "Îmi aduc aminte că, tehnic, săream foarte prost. Nici prin cap nu mi-a trecut că o să mă întorc acasă cu titlul de campion mondial. Mai ales că am concurat cu febră mare, peste 39 de grade Celsius, din cauza unei infecţii urinare!".
2004 - Încep durerile de genunchi
"Olimpiada de la Atena?! Ce tînăr eram la 22 de ani!", a exclamat Oprea. "A marcat cel mai important moment al carierei mele. Să urci pe podiumul olimpic, indiferent de loc, reprezintă cea mai mare realizare pentru un sportiv", a continuat acesta. Tot la Atena, îşi aduce aminte atletul, au început să apară şi primele probleme la genunchi. "Acolo a început să mă ţină genunchiul stîng. A fost începutul unui lung şir de suferinţe".
2005 - Călcîiul anesteziat
La Campionatele Mondiale de la Helsinki, Marian Oprea a cucerit medalia de bronz. A fost un concurs dificil pentru român chiar din calificări. "Mă durea atît de tare călcîiul de la piciorul de bătaie încît nu am putut să sar decît o dată, renunţînd la restul de încercări. Ştiam că risc mult pentru că nu realizasem baremul, dar nu am putut să fac altfel", şi-a adus aminte triplusaltistul. "În finală am sărit cu călcîiul anesteziat de infiltraţii. Nu am făcut un concurs strălucitor, dar am cucerit o medalie".
2006 - Infiltraţii la genunchi
În 2006 au apărut durerile mari la genunchiul stîng. "A fost un sezon peticit. Cînd mă recuperam, cînd mă antrenam. Mă durea mereu genunchiul, dar nu atît de tare încît să nu suport şi îl păcăleam cu infiltraţii. În acel an niciodată nu am reuşit să ating nivelul maxim de pregătire", a spus triplusaltistul. La Europenele de la Goteborg a urcat pe treapta a 3-a a podiumului. "Dar din nou, bine că am luat medalie!"
2008 - Nemulţumit la Beijing
Din cauza problemelor de la genunchi, Marian Oprea a început pregătirile pentru Olimpiada de la Beijing cu doar două luni înainte de competiţie. "Cu toate acestea, am făcut un concurs bun. Locul cinci nu este un rezultat slab. Dar am fost nemulţumit, lucru care se poate vedea chiar şi în fotografie. Antrenoarea mea, Doina Anton, a făcut tot posibilul pentru a fi cît mai bine. Atunci, am spus <Stop. La cuţit>. Am amînat destul!".
2010 - Sănătos pentru prima dată
La Europenele de la Barcelona, după doi ani de pauză forţată din cauza operaţiei de la genunchi, Marian Oprea a revenit în elita mondială cucerind titlul de vicecampion. A sărit 17,51 metri. "Cred că aş fi reuşit mai mult dacă nu ar fi fost ploaia dinaintea concursului, care mi-a perturbat un pic încălzirea. Dar, una peste alta, a fost primul meu concurs în care am sărit fără să mă doară ceva. De acum încolo pot să-mi continuu pregătirea într-un ritm crescendo. Să progresez. Să fiu cel mai bun".
)
)
)
)
)
)
)
)
