Novak Djokovic acuză că ar fi fost otrăvit cu „plumb și mercur” în Australia! „Nu am spus asta în mod public, dar descoperirile care au fost...”

Novak Djokovic va juca anul acesta al 20-lea Australian Open din cariera sa. A strâns trofeul în brațe de zece ori, iar Melbourne era considerat acasă până când, în 2022, a trecut prin deportarea cauzată de neconcordanțe privind trecerea sa prin COVID și faptul că nu era vaccinat.

Fostul lider mondial și câștigător a 24 de trofee de Mare Șlem este în continuare personajul de urmărit la această ediție de Australian Open. Tragerea la sorți nu i-a oferit un traseu prea bun, dar sârbul, antrenat de Andy Murray, va suscita tot timpul interes.

Jurnalistul de la revista americană GQ l-a vizitat pe sârb anul trecut în Muntenegru, acolo unde Novak Djokovic își petrece acum cea mai mare parte a timpului, deși are case peste tot în lume, iar reședința îi este la Monaco.

Novak Djokovic este ultimul jucător din „The Big Three” care încă mai joacă

Cu Roger Federer și Rafael Nadal retrași, ce mai vrea el să cucerească, mai ales că anul trecut și-a pus în palmares și medalia olimpică de aur? „Tenisul este încă cel mai mare megafon al meu pentru lume. Dacă din punctul de vedere al performanțelor am atins tot ce se putea atinge, mai am alte lucruri de realizat”, subliniază el.

Djokovic spune că după câștigarea medaliei de aur la Paris a simțit cum multă lume a vrut să-i încheie cariera. Cel mai mare susținător al acestui deznodământ a fost chiar tatăl său.

„Încearcă să mă retragă de ceva vreme. Dar nu a fost insistent. El respectă decizia mea de a continua. Și bineînțeles că înțelege de ce vreau să o fac. Înțelege cantitatea și intensitatea presiunii și tensiunii care există. Stresul are efect negativ asupra sănătății mele, asupra corpului meu și, în consecință, asupra tuturor celor din jurul meu, inclusiv asupra lui. Așa că de aceea mi-a spus: «Fiule, începe să te gândești cum vrei să închei acest capitol»”, a subliniat Djokovic.

Nole spune că nu se gândește cum, ci când, el indicând momentul: „Cred că dacă voi începe să pierd mai mult și voi simți că există un decalaj mai mare, dacă voi începe să am mai multe provocări în depășirea obstacolelor mari în turneele de Mare Șlem, atunci probabil că voi renunța. Dar acum sunt încă bine, merg mai departe”.

Însă acest lucru vine cu provocări, mai ales aspectul de a lăsa familia acasă. „Este greu în primele două nopți la hotel. Este momentul în care simt cea mai mare intensitate a acestor emoții, de tristețe, de separare, de regret și nevoia incredibilă de a mă întoarce la copiii și soția mea”, a spus el. Apoi a glumit: „Dar intensitatea se risipește, ei se cufundă în viețile lor și uită complet de mine”.

Are o strategie pentru ultimii ani din cariera sa, va reduce drastic numărul de turnee, concentrându-se pe cele de Mare Șlem și pe Cupa Davis, cu unele de pregătire înainte de cele importante, în special pe zgură.

Novak Djokovic, otrăvit în Australia? „Am avut un nivel foarte ridicat de metale grele în corp. Aveam un nivel foarte ridicat de plumb și mercur”

Revenind în Australia, Novak Djokovic a fost întors la episodul dureros din 2022, când nu a fost lăsat să participe la Australian Open, după ce i s-a anulat viza din cauza problemelor legate de pandemia de COVID.

Cum privește acum acele întâmplări? Djokovic răspunde povestind o întâmplare din perioada în care era într-un hotel de detenție, așteptând apelul. „Aveam o hârtie cu vreo sută de articole: de la periuță de dinți, pastă de dinți, apă, mâncare, orice. Și trebuia să aleg, să bifez anumite căsuțe, fiecare dintre aceste articole aducea un anumit număr de puncte, iar eu aveam 60 de puncte în total din ceea ce aveam voie să primesc. Așa că am făcut cele 59 sau 60 de puncte și le-am dat. Douăzeci de minute mai târziu m-am întors și mi-au spus că am făcut o greșeală, nu ai 60, ai 30”.

Totuși, el intenționa să continue să se pregătească pentru turneu. A fost separat de bagajele sale și s-a limitat pentru o vreme la exerciții de greutate corporală - flotări, abdomene, alergare pe loc.

Singura hrană pentru Djokovic a fost furnizată de către hotel. „Mulți dintre sportivii care făceau carantină de vreo 40 de zile înainte erau și ei închiși în cameră. Dar diferența este că, evident, ei nu au fost într-un fel de cameră de închisoare, iar eu am fost”.

După ce a fost lăsat să plece din acel hotel, a locuit într-o casă închiriată. „Eram urmărit de poliție oriunde mergeam, iar elicopterul zbura în jurul terenului unde mă antrenam. Nu mi s-a permis accesul în vestiar, în vestiarul principal. Așa că a trebuit să găsească un vestiar alternativ pentru a mă schimba, pentru a face un duș și pentru a mă scoate de pe teren. Așa că am fost ca un fel de fugar acolo”.

După câteva zile, chiar înainte de începerea turneului, viza sa a fost anulată din nou, iar Djokovic a fost deportat în cele din urmă, spune el, pentru că era o „amenințare publică”, hrănind sentimentul „anti-vax” în creștere în Australia în acea perioadă.

„Acesta este motivul real pentru care am fost deportat din Australia. Asta au spus în cele din urmă cei trei judecători federali. Sentința lor este că nu sunt în măsură să pună la îndoială dreptul discreționar al ministrului. A fost atât de politic. Nu a avut nimic de-a face cu vaccinul sau COVID-ul sau orice altceva. A fost doar politic. Politicienii nu puteau suporta prezența mea acolo. Pentru ei, cred, era mai puțin dăunător să mă deporteze decât să mă țină acolo”

El spune că nu a intenționat niciodată ca publicul să știe dacă a fost sau nu vaccinat. Nu a încercat să se furișeze în țară sau să eludeze regulile. „Cu situația mea din Australia, am fost proclamat ticălosul numărul unu al lumii. Și chiar și astăzi, 99 la sută dintre oameni nu știu de ce am fost deportat din Australia. Pe ce bază. Oamenii cred că am fost deportat din Australia pentru că nu am făcut vaccinul.

Că am fost nevaccinat și că am încercat să intru cu forța în Australia, ceea ce este complet neadevărat. Poziția mea este exact aceeași astăzi ca și acum câțiva ani. Nu sunt pro-vaccin. Nu sunt anti-vax. Sunt pro-libertatea de a alege ce este bine pentru tine și pentru corpul tău. Așa că atunci când cineva îmi ia dreptul de a alege ce ar trebui să iau pentru corpul meu, nu cred că este corect”.

După ce a fost expulzat din Australia, Djokovic s-a urcat la bordul unui avion privat spre Spania, unde se afla familia sa. Pe drum, spune el, i-au redirecționat zborul către Serbia. „De ce? Pentru că aveau informații prin intermediul avocaților că, dacă aterizez în Spania, probabil voi trece prin același lucru ca în Australia”, spune el.

Așa că el și familia s-au întâlnit în Serbia „Am avut unele probleme de sănătate când am ajuns acasă. Și mi-am dat seama că în acel hotel din Melbourne am fost hrănit cu niște alimente care m-au otrăvit. Nu am spus asta nimănui în mod public, dar descoperirile care au fost, am avut un nivel foarte ridicat de metale grele în corp. Aveam un nivel foarte ridicat de plumb și mercur”, a dezvăluit Djokovic.

El a elaborat: „Am fost foarte bolnav. A fost ca o gripă, o simplă gripă. Dar au fost câteva zile după ce o simplă gripă m-a doborât atât de mult. O echipă medicală de urgență m-a tratat acasă. Am avut asta de mai multe ori și a trebuit să fac teste toxicologice”.

„Fac teste de sânge, orice fel de teste”

S-a gândit să se vaccineze? „Nu, pentru că nu simt că aș fi avut nevoie. Pur și simplu, nu simt că aș fi avut nevoie de un vaccin. Sunt o persoană sănătoasă, am grijă de corpul meu, de nevoile mele de sănătate și sunt un sportiv profesionist. Sunt extrem de atent la ceea ce consum și fac teste regulate, teste de sânge, orice fel de teste. Știu exact ce se întâmplă. Așa că nu am simțit nevoia să fac asta. De asemenea, ceea ce este important pentru stat este să știu că nu sunt o amenințare pentru nimeni. Pentru că nu am fost. Pentru că aveam anticorpi”.

A lăsat totul în urmă? „Soția mea, părinții mei și familia nu au făcut asta, în schimb, eu da. Nu le-am purtat niciodată pică australienilor. Dimpotrivă, de fapt, o mulțime de australieni pe care îi cunosc, i-am întâlnit în Australia în ultimii ani sau în alte părți ale lumii, au venit la mine și și-au cerut scuze pentru tratamentul pe care l-am primit, pentru că erau stânjeniți de propriul lor guvern la acel moment.

Și cred că guvernul s-a schimbat și mi-au restabilit viza. Am fost foarte recunoscător pentru asta. Este un prim-ministru nou și miniștri noi, oameni noi, așa că nu le port pică pentru asta. Chiar îmi place să fiu acolo și cred că rezultatele mele sunt o mărturie a senzației mele de a juca tenis și de a fi în acea țară. Îmi place sentimentul de febră sportivă care domnește în acea țară pe tot parcursul anului, în special febra tenisului din luna ianuarie”.

Pasiuni în afara tenisului: lingvistica, istoria Balcanilor, meditatori pentru istorie, arheologie și civilizații antice

Novak Djokovic a fost întrebat dacă are și alte pasiuni în afară de tenis. El a menționat lingvistica, vorbește fluent cinci limbi și cel puțin alte șase, arheologia și istoria. Nu atât istoria mondială, ci istoria Balcanilor. De-a lungul anilor, a angajat meditatori pentru a-i îndruma lectura, a-i ghida educația în istorie, arheologie și civilizații antice. Djokovic spune că lucrul la care se gândește în fiecare zi este Imperiul Roman.

El elaborează are și o teorie: „Este cel mai ușor lucru de făcut - fie că este vorba de războaie, fie că este vorba de politică, fie că este vorba de sport, orice ar fi - să te predai și să mergi cu curentul, să mergi cu curentul principal. Toată lumea o face, o voi face și eu. Și nu spun că sunt genul de om care merge întotdeauna împotriva curentului - nu este așa. Cred că încerc să fiu cât de rațional pot. Și când văd că există ceva care are sens, bineînțeles că îl urmez și îl respect. Dar dacă ceva nu are sens, atunci voi contracara acest lucru”.

Povestind despre istorie, Novak a ajuns să vorbească despre Serbia. „Am impresia că istoria pe care o învățăm despre țara noastră nu este sută la sută adevărată. Există două probleme principale: în primul rând, această istorie minimalizează importanța Serbiei de-a lungul secolelor. Istoria este scrisă de învingători, iar Serbia a pierdut mult. Atât de multă istorie a fost distrusă în războaie. Bibliotecile au fost arse. Arzi biblioteca, arzi istoria, arzi rădăcina acelei națiuni.

În al doilea rând, această istorie subliniază diferențele, mai degrabă decât asemănările, dintre toate țările din regiune - care, cel puțin în ultimele două secole, au fost împărțite,parțial, pe criterii religioase. Există această istorie și apoi există poate, pot să spun, o istorie ascunsă, poate istoria care a fost suprimată.... Și așa aș vrea personal să ajung la miezul problemei. Nu spun asta cu ușurință. Este din cauza a ceea ce am învățat în ultimii 20 de ani, nu doar citind cărți și mergând, de asemenea, la unele situri arheologice, dar vorbesc cu oameni care sunt în acest domeniu de zeci de ani și au fost experți în acest domeniu”, a subliniat el

Printre experții pe care Djokovic îi citează, studiază și ajută la finanțare se numără Semir Osmanagić, un om de afaceri și autor bosniac care a stârnit controverse considerabile timp de zeci de ani prin afirmațiile sale istorice neortodoxe. Cea mai infamă este încercarea sa de zeci de ani de a convinge lumea că unele dealuri din Bosnia nu sunt formațiuni naturale, ci mai degrabă piramide create de om.

+23 FOTO

Toate aceste studii, spune Djokovic, au același scop: „Acest sentiment pe care îl am de a dori să aduc națiunile, nu vreau să spun în mod oficial din nou împreună, dar cel puțin mai aproape unele de altele, mai degrabă decât să ne vedem ca dușmani”.

Djokovic a fost întrebat dacă crede în reunirea Iugoslaviei. „În cele mai nebunești vise, aș spune că într-un scenariu perfect, de ce nu? Dacă vorbim aceeași limbă sau o limbă foarte, foarte, foarte, foarte asemănătoare. Dacă vedeți costumele noastre naționale tradiționale, îmbrăcămintea populară, îmbrăcămintea etnică, muzica, dansul, mâncarea - la fel! Exact la fel.

Doar cuvinte diferite folosite pentru a le descrie. Așa că da, sunt mai degrabă un susținător al unirii noastre cât mai mult posibil. Este cu adevărat posibil ca acum să fim o singură țară? Din nou, nu cred că este posibil în mod realist. Dar nimic nu este imposibil. De aceea spun că dacă vom dovedi că avem aceleași rădăcini, aceeași istorie, că provenim exact din aceleași triburi, atunci poate că oamenii vor simți ceva”.

E politica o cale pentru a atinge lucrurile pe care și le propune? El spune că nu vrea să intre în politică.

„O mulțime de oameni mă întreabă dacă vreau să fiu politician într-o zi, pentru că ei cred că ar trebui să candidez pentru funcția de președinte al Serbiei. Iar în acest moment, cu siguranță nu sunt interesat de asta, deoarece cred că scena politică sau lumea politică din regiunea noastră nu este deloc bună. Nu vreau să folosesc cuvinte mai dure, dar nu văd cum aș putea, personal, să prosper pentru țara mea și să dau țării mele ceea ce merită într-un mod care să nu fie - cum aș putea spune? - manipulat.

Există atât de multă manipulare în prezent încât, chiar dacă intri în politică cu intenții bune... și trebuie să subliniez acest lucru, nu sunt educat pentru politică. Deci, chiar și în viitor, dacă m-aș gândi la așa ceva, aș trece mai întâi printr-o perioadă de educație. Dar nu cred că în prezent, fără educație, m-aș arunca în așa ceva, aș prospera în acel mediu și aș oferi ceea ce cred că vreau să ofer”, a subliniat Novak.

Novak Djokovic despre prezentul tenisului

Djokovic spune că nu îi place să descrie detaliile a ceea ce face pentru noile vedete din circuit, dar că a încercat întotdeauna să primească generațiile tinere „cu brațele deschise”.

Nu vrea să dea pronosticuri despre unde vor ajunge noile staruri. „E prea devreme. Oamenii spun că recordurile mele nu vor fi niciodată depășite. Eu mă îndoiesc de asta. Carlos ar putea, chiar și Jannik. Dacă au grijă de corp, dacă fac lucrurile într-un mod adecvat, se concentrează pe longevitate, se concentrează pe termen lung, atunci o pot face”, spune el.

Apoi înaintează: „Carlos a făcut ceva ce nimeni nu a mai făcut în istorie la o vârstă atât de tânără. Așa că șansele sunt cu el. El își va completa Slam-ul carierei foarte curând. Chiar el însuși a spus că vrea să facă istorie. Vrea să fie <cel mai bun din istorie>. Respect genul ăsta de mentalitate <Hei, cred că am cu ce!>. Dar poate că este un pic cam devreme pentru el să se gândească la istorie”

Cum i-a descris într-un cuvânt pe colegii săi

• Roger Federer: „Eleganță”.
• Rafael Nadal: „Tenacitate”.
• Carlos Alcaraz: „Carismă”.
• Jannik Sinner: „Schi”.

Nadal și Federer, momente de intimidare, dar și o dorință

Iar discuția nu avea cum să nu vireze spre triumviratul tenisului masculin. De cine era intimidat Djokovic mai mult? Răspunsul e unul clar: Nadal.

Djokovic se referă la sprinturile spaniolului, la muzica tare din căști și la felul în care se prezenta ibericului înaintea fiecărui meci.

„Am văzut undeva că atunci când a fost întrebat despre asta a spus: «Nu, nu am făcut niciodată asta pentru a intimida». Nu sunt atât de sigur. Dar el a fost faimos pentru asta, sprinta pe coridoarele mici ale vestiarului. El voia să își facă simțită prezența, spunând prin gesturile sale «Sunt pregătit pentru o luptă!», «O să fiu fizic cu tine de la început!». Asta este foarte intimidant pentru mulți jucători. Și dacă nu ai încredere în tine, dacă nu ai un plan de joc clar cu privire la ceea ce vrei să faci de la început, te va mânca de viu”.

El a subliniat că și Feder îl intimida, dar altfel: „Roger avea această aură uriașă, desigur. Și înainte să joci cu el, o simțeai. Dar el o făcea mai grațios, cred”.

Djokovic a devenit apoi filosofic: „Rivalitatea pe care am avut-o noi trei... rivalitățile sunt eterne, cred. Este ceva care lasă un semn incredibil și o moștenire în acest sport, ceva care va dura pentru totdeauna. Un lucru de care sunt foarte mândru, foarte fericit sunt să fac parte din acest grup. Ei au fost o parte integrantă a succesului meu și a istoriei pe care am făcut-o în acest sport. Rivalitățile cu ei m-au întărit cum nimic nu a făcut-o de-a lungul carierei mele. Așa că asta e pe partea de tenis. Și în plan privat este cu suișuri și coborâșuri, ca să fiu sincer. Încerc să fiu mereu respectuos și prietenos cu ei în afara terenului. Dar nu am avut acceptul la început, pentru că am ieșit pe teren spunând și arătând că sunt încrezător că vreau să câștig. Și nu cred că amândurora le-a plăcut asta atunci”, a detaliat Novak.

Apoi a continuat: „În special pentru că majoritatea jucătorilor mergeau pe teren să joace cu ei, nu să câștige. Și din cauza acestei poziții încrezătoare, probabil că s-au distanțat și mai mult de mine. Și asta e în regulă. Am acceptat-o așa cum este. Am înțeles mesajul pe care l-am primit, și anume că suntem rivali și nimic altceva. Și ca să fiu sincer, este foarte greu să fii prieten în circuit. Dacă sunteți cei mai mari rivali, și sunteți în competiție constantă și sunteți numărul unu și doi și trei în lume, nu merge să ieși la cine și excursii de familie”.

Situație actuală arată așa: „Fiecare dintre noi a avut și are în prezent propriul său drum în viață. Cu Roger, în ultimele dăți când ne-am văzut, am vorbit despre familie, despre a fi în circuit. Și chiar îmi doresc să mă conectez mai mult cu ei, la un nivel mai profund. Chiar vreau. Nu știu dacă asta se va întâmpla sau nu, nu știu dacă ei împărtășesc aceeași dorință sau voință. Eu da, depinde cum o să ne ghideze viața sau cum o să decurgă pentru noi toți. Trăim în locuri diferite și cred că tenisul este ceea ce a adus atât de multe pentru noi toți. Și probabil că tenisul ne va aduce în continuare împreună într-o formă sau alta. Chiar îmi doresc să beau un pahar sau două cu ei și pur și simplu să mă deschid și să vorbesc despre lucrurile care i-au enervat pe toți în legătură cu mine! Sau viceversa, orice ar fi. Să le spunem pe toate. Și cred că mi-ar plăcea, de asemenea, să vorbim despre ce era în mintea lor și să înțeleg la ce se gândeau, cum gestionau anumite situații pe teren, presiunea lumii care se află pe umerii tăi atunci când ești în vârful jocului. Și eu am observațiile mele, pentru că i-am observat, așa cum ei m-au observat pe mine de-a lungul anilor. Dar este diferit când le auzi de la ei. Așa că sper că într-un fel de mediu care este relaxant, într-o zi ne putem deschide cu toții și să reflectăm. Ar fi grozav pentru noi. Dar, de asemenea, cred că ar trimite un mesaj minunat oamenilor care urmăresc tenisul și sportul că, hei, trei dintre noi se reunesc pentru o astfel de discuție.”