Articol de Mitică Docan - Publicat vineri, 03 aprilie 2015 22:35
E prima "primăvară" pentru Turul Flandrei, după 10 ani de hibernare în umbra giganţilor Fabian Cancellara şi Tom Boonen. Primul Monument disputat pe pavate al anului propune o bătălie crîncenă între pretendenţii la sceptrul de eroi legendari ai curselor de o zi
Sînt 7 ore de suferinţă teribilă, întinse pe distanţa a 264 de kilometri, cu startul din Bruges şi sosirea în Oudenaarde, o buclă complicată peste străduţele pavate cu iluzii şi gemete din cătunele Flandrei. Turul Flandrei este celebru pentru milionul de fani pe care îi scoate pe marginea şoselelor, pentru cei peste 100 de ani de istorie şi asprimea cu care îşi devoalează cîştigătorii.
Un singur fost cîştigător va lua startul duminică, belgianul Stijn Devolder (Trek), după ce, vreme de un deceniu, Fabian Cancellara şi Tom Boonen au decimat plutonul prin rivalitatea lor tiranică. Cei doi rutieri sînt recordmenii cursei, cu 3 succese fiecare, performanţă împărtăşită cu alte 4 nume istorice: italianul Fiorenzo Magni şi belgienii Johan Museeuw, Eric Leman, Achiel Buysse. De aceea, dispariţia lor de la startul competiţiei lasă cale deschisă oricărui scenariu.
E Ziua Z pentru ciclismul belgian, mai ales pentru partea flamandă, aşa că GSP îţi explică la cine trebuie să fii atent în cursa difuzată de Eurosport.
Sînt zeci de nume care pot forţa mîna destinului, mai ales că e o întrecere ce depinde de vînt, ploaie, căzături, inspiraţie, rivalităţi meschine sau acţiuni romantice, dar, avînd în vedere cursele pregătitoare, există o lista rafinată a oamenilor cu cele mai multe şanse să-şi încrucişeze săbiile la final. Sînt 10 opţiuni clare şi, în ordine descrescătoare, iată-le:
***** Sep Vanmarcke (Lotto-Jumbo), Greg Van Avermaet (BMC), Geraint Thomas (Sky)
Vanmarcke e forţă pură, Van Avermaet e subestimat perpetuu, iar Thomas e în faţa provocării carierei.
Sep Vanmarcke s-a pregătit bine, a arătat sclipiri de formă în Strade Bianche şi E3 Harelbeke, iar anul trecut a fost printre singurii capabili să reacţioneze smuciturilor lui Fabian Cancellara, ceea ce, în CV-ul oricărui ciclist profesionist, e un plus imens cît steagul Elveţiei. În vîrstă de 26 de ani, belgianul s-a născut în nepronunţabilul Kortrijk, printre oameni care ştiu că Turul Flandrei e a doua sărbătoare oficială a ţinutului, după Paştele catolic, şi ar putea lansa ofensiva devreme, condimentînd ziua.
În aceeaşi logică, a proximităţii faţă de glorie, Greg Van Avermaet e un fel de jumătate-de-leu-călare-pe-jumătate-vulpe-neinspirată. Ediţia trecută, a dat un atac devastator într-un moment-cheie, cu 20 de kilometri înainte de final, a dus un galop susţinut, alături de o victimă perfectă de la QuickStep, numai ca să fie prins în ultimele borne de Cancellara şi Vanmarcke şi întrecut de primul la sprint. Loc doi în Strade Bianche 2015, Van Avermaet trebuie să facă un exerciţiu de alchimie şi să transforme repetatele medalii de argint şi bronz în aurul aspru al Nordului. Pare mai pregătit ca niciodată, în ciuda unei căzături care l-a zdruncinat bine în E3.
Dacă există un superstar al primăverii, acela este Geraint Thomas. Cum era de aşteptat, Sky a strîns şuruburile din gîtul maşinăriei de clasice, în căutarea laurilor în primul monument. Rezultatele au purtat un singur chip: Thomas a cîştigat E3 Harelbeke, după o evadare năucitoare dintr-un grup select cu Sagan şi Stybar, după care a ocupat ultima poziţie a podiumului din Gent-Wevelgem. Turul Flandrei e o încercare de a îmblînzi un balaur, rămîne de văzut dacă britanicul va fi capabil să tragă de lasou. Bradley Wiggins, geniul august de la Sky, crede că Thomas "e omul de bătut în Turul Flandrei".
**** Alexander Kristoff (Katusha), Niki Terpstra şi Zdenek Stybar (Etixx-QuickStep)
Un lucru e uşor de reperat în ceea ce îl priveşte pe Kristoff: cu cît merge mai mult, cu atît se simte mai bine. De exemplu, anul trecut, norvegianul în vîrstă de 27 de ani a parcurs 14.311km, o cifră imensă, pe care un rutier precum Fabian Cancellara nu a atins-o niciodată în cariera sa! În 2015, liderul de la Katusha are deja 4000 de borne bifate şi pare cu motoarele turate la maximum. Învingător la mijlocul săptămînii în Cele 3 zile de la De Panne, puternic la sprint şi stăpîn pe căţărările ascuţite, Kristoff are nevoie să fie în mişcarea cîştigătoare în ultimii 40km. Acelaşi lucru e valabil şi pentru duetul de la Etixx-Quickstep.
Fără victorie pe pavate în 2015, deţinătorul titlului în Paris-Roubaix, Niki Terpstra, şi-a ascuţit cuţitele în Gent-Wevelgem, acolo unde a venit al doilea, după Luca Paolini, alt favorit pentru Turul Flandrei. Terpstra ar putea avea probleme cu echipa, acolo unde toţi oamenii lui Lefevere se simt eliberaţi de presiunea lui Tom Boonen şi pot încerca să bage degetul în dulceaţă. În aceeaşi situaţie se află şi cehul Zdeněk Štybar, cealaltă gură de foc a lui Etixx, care va face parada de reinventarea calităţilor sale de căţărător, afişate în Strade Bianche.
*** Peter Sagan (Tinkoff-Saxo)
Pe lîngă un patron cu toane apocaliptice şi dispariţia din peisaj a directorului sportiv Bjarne Riis, slovacul în vîrstă de 25 de ani trebuie să se lupte cu o pregătire fizică neinspirată. Momentul şocant al primăverii a avut loc în E3, cînd Sagan se afla cu 3 kilometri în grupul de 3 fruntaşi, doar ca să termine cursa la peste un minut în spatele învingătorului! Un fel de necunoscută, Sagan are, totuşi, abilităţile necesare pentru căţărări sofisticate şi sprint. În absenţa "tacticii" ciudate ale oamenilor de la Trek, slovacul poate să-şi elibereze imaginaţia. Un monument ar ranforsa o carieră cu un start solid, dar asupra căreia se adună din ce în ce mai mulţi nori negri.
** John Degenkolb (Giant-Alpecin), Jürgen Roelandts (Lotto-Soudal)
Primul e o variantă de sprint, al doilea a pus preţ pe muncă şi îndîrjire şi poate fi o opţiune rezonabilă. Uşor-uşor, Degenkolb se dă peste cap ca Greuceanu şi se transformă în Tom Boonen, în timp ce Roelandts, fără victorie în ultimii 3 ani, dar mereu în trena oportunităţilor, va condimenta şi el ceea ce e o întrecere ce seamănă cu un ospăţ fără milă din partea nimănui.
* Sebastien Langeveld (Cannondale-Garmin)
Îndoiala s-a strecurat ca un vierme în muşchii palizi ai nou-înfiinţatei Cannondale-Garmin, iar situaţia a devenit disperată cînd Sebastien Langeveld, singurul specialist cu şanse reale la clasicele pe pavate, s-a prăbuşit brutal în E3 Harelbeke. De două ori pe locul 10, în ultimele două ediţii, Langeveld are nevoie de o aliniere perfectă a planetelor pentru a spera la trofeu, mai ales că a primit OK-ul pentru a concura abia vineri.
Duminică, leii de pe steagurile flamande se vor gîrbovi deasupra unui balaur multicolor, cu 200 de capete. O nouă poveste aşteaptă să fie scrisă, un nou turnir îşi va încorona eroul. Nu rataţi o întrecere care merge la rădăcina sportului!
Citeşte şi: Duminică are loc Turul Flandrei 2015 » 4 poveşti uluitoare pentru care merită să vezi cursa!
E prima "primăvară" pentru Turul Flandrei, după 10 ani de hibernare în umbra giganţilor Fabian Cancellara şi Tom Boonen. Primul Monument disputat pe pavate al anului propune o bătălie crîncenă între pretendenţii la sceptrul de eroi legendari ai curselor de o zi
Sînt 7 ore de suferinţă teribilă, întinse pe distanţa a 264 de kilometri, cu startul din Bruges şi sosirea în Oudenaarde, o buclă complicată peste străduţele pavate cu iluzii şi gemete din cătunele Flandrei. Turul Flandrei este celebru pentru milionul de fani pe care îi scoate pe marginea şoselelor, pentru cei peste 100 de ani de istorie şi asprimea cu care îşi devoalează cîştigătorii.
Un singur fost cîştigător va lua startul duminică, belgianul Stijn Devolder (Trek), după ce, vreme de un deceniu, Fabian Cancellara şi Tom Boonen au decimat plutonul prin rivalitatea lor tiranică. Cei doi rutieri sînt recordmenii cursei, cu 3 succese fiecare, performanţă împărtăşită cu alte 4 nume istorice: italianul Fiorenzo Magni şi belgienii Johan Museeuw, Eric Leman, Achiel Buysse. De aceea, dispariţia lor de la startul competiţiei lasă cale deschisă oricărui scenariu.
E Ziua Z pentru ciclismul belgian, mai ales pentru partea flamandă, aşa că GSP îţi explică la cine trebuie să fii atent în cursa difuzată de Eurosport.
Sînt zeci de nume care pot forţa mîna destinului, mai ales că e o întrecere ce depinde de vînt, ploaie, căzături, inspiraţie, rivalităţi meschine sau acţiuni romantice, dar, avînd în vedere cursele pregătitoare, există o lista rafinată a oamenilor cu cele mai multe şanse să-şi încrucişeze săbiile la final. Sînt 10 opţiuni clare şi, în ordine descrescătoare, iată-le:
***** Sep Vanmarcke (Lotto-Jumbo), Greg Van Avermaet (BMC), Geraint Thomas (Sky)
Vanmarcke e forţă pură, Van Avermaet e subestimat perpetuu, iar Thomas e în faţa provocării carierei.
Sep Vanmarcke s-a pregătit bine, a arătat sclipiri de formă în Strade Bianche şi E3 Harelbeke, iar anul trecut a fost printre singurii capabili să reacţioneze smuciturilor lui Fabian Cancellara, ceea ce, în CV-ul oricărui ciclist profesionist, e un plus imens cît steagul Elveţiei. În vîrstă de 26 de ani, belgianul s-a născut în nepronunţabilul Kortrijk, printre oameni care ştiu că Turul Flandrei e a doua sărbătoare oficială a ţinutului, după Paştele catolic, şi ar putea lansa ofensiva devreme, condimentînd ziua.
În aceeaşi logică, a proximităţii faţă de glorie, Greg Van Avermaet e un fel de jumătate-de-leu-călare-pe-jumătate-vulpe-neinspirată. Ediţia trecută, a dat un atac devastator într-un moment-cheie, cu 20 de kilometri înainte de final, a dus un galop susţinut, alături de o victimă perfectă de la QuickStep, numai ca să fie prins în ultimele borne de Cancellara şi Vanmarcke şi întrecut de primul la sprint. Loc doi în Strade Bianche 2015, Van Avermaet trebuie să facă un exerciţiu de alchimie şi să transforme repetatele medalii de argint şi bronz în aurul aspru al Nordului. Pare mai pregătit ca niciodată, în ciuda unei căzături care l-a zdruncinat bine în E3.
Dacă există un superstar al primăverii, acela este Geraint Thomas. Cum era de aşteptat, Sky a strîns şuruburile din gîtul maşinăriei de clasice, în căutarea laurilor în primul monument. Rezultatele au purtat un singur chip: Thomas a cîştigat E3 Harelbeke, după o evadare năucitoare dintr-un grup select cu Sagan şi Stybar, după care a ocupat ultima poziţie a podiumului din Gent-Wevelgem. Turul Flandrei e o încercare de a îmblînzi un balaur, rămîne de văzut dacă britanicul va fi capabil să tragă de lasou. Bradley Wiggins, geniul august de la Sky, crede că Thomas "e omul de bătut în Turul Flandrei".
**** Alexander Kristoff (Katusha), Niki Terpstra şi Zdenek Stybar (Etixx-QuickStep)
Un lucru e uşor de reperat în ceea ce îl priveşte pe Kristoff: cu cît merge mai mult, cu atît se simte mai bine. De exemplu, anul trecut, norvegianul în vîrstă de 27 de ani a parcurs 14.311km, o cifră imensă, pe care un rutier precum Fabian Cancellara nu a atins-o niciodată în cariera sa! În 2015, liderul de la Katusha are deja 4000 de borne bifate şi pare cu motoarele turate la maximum. Învingător la mijlocul săptămînii în Cele 3 zile de la De Panne, puternic la sprint şi stăpîn pe căţărările ascuţite, Kristoff are nevoie să fie în mişcarea cîştigătoare în ultimii 40km. Acelaşi lucru e valabil şi pentru duetul de la Etixx-Quickstep.
Fără victorie pe pavate în 2015, deţinătorul titlului în Paris-Roubaix, Niki Terpstra, şi-a ascuţit cuţitele în Gent-Wevelgem, acolo unde a venit al doilea, după Luca Paolini, alt favorit pentru Turul Flandrei. Terpstra ar putea avea probleme cu echipa, acolo unde toţi oamenii lui Lefevere se simt eliberaţi de presiunea lui Tom Boonen şi pot încerca să bage degetul în dulceaţă. În aceeaşi situaţie se află şi cehul Zdeněk Štybar, cealaltă gură de foc a lui Etixx, care va face parada de reinventarea calităţilor sale de căţărător, afişate în Strade Bianche.
*** Peter Sagan (Tinkoff-Saxo)
Pe lîngă un patron cu toane apocaliptice şi dispariţia din peisaj a directorului sportiv Bjarne Riis, slovacul în vîrstă de 25 de ani trebuie să se lupte cu o pregătire fizică neinspirată. Momentul şocant al primăverii a avut loc în E3, cînd Sagan se afla cu 3 kilometri în grupul de 3 fruntaşi, doar ca să termine cursa la peste un minut în spatele învingătorului! Un fel de necunoscută, Sagan are, totuşi, abilităţile necesare pentru căţărări sofisticate şi sprint. În absenţa "tacticii" ciudate ale oamenilor de la Trek, slovacul poate să-şi elibereze imaginaţia. Un monument ar ranforsa o carieră cu un start solid, dar asupra căreia se adună din ce în ce mai mulţi nori negri.
** John Degenkolb (Giant-Alpecin), Jürgen Roelandts (Lotto-Soudal)
Primul e o variantă de sprint, al doilea a pus preţ pe muncă şi îndîrjire şi poate fi o opţiune rezonabilă. Uşor-uşor, Degenkolb se dă peste cap ca Greuceanu şi se transformă în Tom Boonen, în timp ce Roelandts, fără victorie în ultimii 3 ani, dar mereu în trena oportunităţilor, va condimenta şi el ceea ce e o întrecere ce seamănă cu un ospăţ fără milă din partea nimănui.
* Sebastien Langeveld (Cannondale-Garmin)
Îndoiala s-a strecurat ca un vierme în muşchii palizi ai nou-înfiinţatei Cannondale-Garmin, iar situaţia a devenit disperată cînd Sebastien Langeveld, singurul specialist cu şanse reale la clasicele pe pavate, s-a prăbuşit brutal în E3 Harelbeke. De două ori pe locul 10, în ultimele două ediţii, Langeveld are nevoie de o aliniere perfectă a planetelor pentru a spera la trofeu, mai ales că a primit OK-ul pentru a concura abia vineri.
Duminică, leii de pe steagurile flamande se vor gîrbovi deasupra unui balaur multicolor, cu 200 de capete. O nouă poveste aşteaptă să fie scrisă, un nou turnir îşi va încorona eroul. Nu rataţi o întrecere care merge la rădăcina sportului!
)
)
)
)
)
)
)
)
