Cine a fost Niki Lauda: pilot Ferrari și McLaren

Articol de Luminiţa Paul - Publicat miercuri, 22 mai 2019 11:02

Niki Lauda, 70 de ani, triplu campion mondial, cu Ferrari și McLaren, a încetat din viață, lăsând în urmă o carieră ieșită din comun și amintirea unei personalități remarcabile.

„Să renunți e ceva ce un Lauda nu face niciodată”. Una dntre frazele pe care austriacul le-a făcut celebre și le-a confirmat prin acțiunile sale. Prin întreaga sa viață, probă de curaj, talent și stăruință.

Luni noapte, la Spitalul Universitar din Zurich, unde era sub dializă pentru problemele la rinichi, renunțarea nu a mai depins de el.

„S-a stins în pace”, a anunțat familia într-un comunicat. Pe 22 februarie împlinise 70 de ani, iar în august 2018 fusese supus unui transplant de plâmâni.

La începutul lui 2019, o gripă gravă i-a agravat starea de sănătate, una oricum delicată. Niki Lauda nu mai e, dar amintirea sa va rămâne peste timp drept una puternic conturată.

Până la urmă, originea problemelor respiratorii care până la urmă i-au adus sfârșitul se află exact în ceea ce i-a definit existența: Formula 1.

Cine a fost Niki Lauda

Născut la Viena, într-o familie bogată, bunicul său din partea tatălui, Hans, fiind un industriaș înstărit, Niki a avut de mic o imensă pasiune pentru mașini și pentru curse.

Ai lui nu au văzut deloc cu ochi buni acest lucru, însă el și-a concretizat visul, chiar dacă asta a însemnat să se înstrăineze de familie.

A debutat în F1 în 1971 la echipa March, iar din 1974 a trecut la Ferrari, câștigând primul său Mare Premiu în acel sezon, în Spania. Un an mai târziu devenea campion mondial. Se spune că își dădea trofeele cucerite garajului din aproapierea casei pentru întreținerea mașinii sale.

Nurburgring 1976 - blestem

1976 e anul înscris cu litere, literalmente, de foc în calendarul vieții lui Lauda. E anul îngrozitorului accident de la Nurburgring. În turul al doilea, mașina sa Ferrari a virat în afara pistei, a lovit parapetul și a fost cuprinsă de flăcări, apoi s-a ciocnit de monopostul Surtees-Ford al lui Brett Lunger.

Lauda a rămas prins în carcasă, iar până au reușit alți piloți veniți repede la locul dezastrului să-l extragă din mașină, deja suferise arsuri grave la cap și inhalase gaze toxice. Și-a pierdut aproape complet urechea dreaptă, părul din acea parte, sprâncenele și pleoapele.

Tot ce s-a întâmplat apoi în existența austriacului a fost sub influența acestui accident. A lipsit însă doar de la două curse. La 40 de zile după Nurburgring, era înapoi în mașină, pentru Marele Premiu al Italiei.

L-a încheiat pe locul al patrulea, iar la finalul său casca sa balaclava era îmbibată de sânge. Când a încercat să o îndepărteze, a observat că era prinsă în bandaje, așa că a smuls-o, pur și simplu. Un puternic act de curaj nu doar sportiv, ci uman.

1976 e și anul rivalității cu James Hunt, pilotul McLaren, una prelungită până la ultima cursă.

Niki avea avans de 3 puncte, dar în ziua cursei a plouat torențial și austriacul s-a retras după două tururi, spunând că e prea periculos. A recunoscut că fusese cuprins de panică, iar mai târziu a spus că regretă acea decizie. Hunt a încheiat al treilea, suficient pentru a cuceri titlul mondial la o diferență de un punct.

Încă două titluri

Un an mai târziu, a cucerit al doilea titlu mondial, în ciuda răcirii vizibile a relației cu Enzo Ferrari, care nu l-a sprijinit după accidentul de la Nurburgring. Lauda a rămas la echipa italiană cât a avut nevoie pentru a-și asigura victoria generală, apoi s-a retras din ultimele două curse și a semnat cu Brabham, team-ul lui Bernie Ecclestone, pentru 1978.

A renunțat la F1 după 1979, concentrându-se asupra companiei sale aeriene, dar s-a întors în 1982, tentat de un salariu de 3 milioane de dolari oferit de McLaren. A mai cucerit un titlu mondial, în 1984, cu doar jumătate de punct în fața mai tânărului coechipier, Alain Prost. Cea mai mică diferență din istorie. Așa cum a fost viața lui. Mereu la limită.

Rush, filmul unui sezon

Rivalitatea pentru titlul mondial dintre Lauda și Hunt din sezonul 1976 a fost transpusă pe ecran în pelicula Rush, apărută în 2013. Aceasta îi prezintă, în mod nerealist, drept dușmani, când ei erau, de fapt, prieteni apropiați. Atât de apropiați încât în weekend-ul ultimei curse a sezonului, cea din Japonia, au avut camere alăturate la hotel. În dimineața întrecerii, pe când Hunt era în pat cu iubita lui, Lauda s-a strecurat în încăpere și a strigat, în engleză cu puternic accent germanic: „Astăzi, eu câștig Campionatul Mondial”. Nu a fost însă așa. Rolul lui Lauda a fost interpretat de Daniel Bruhl, iar cel al lui Hunt de Chris Hemsworth.

Familie numeroasă

Niki Lauda a fost căsătorit cu Marlene Knaus între 1976 și 1991, când au divorțat, din această căsnicie rezultând doi fii, Mathias și Luka. A avut încă un alt băiat, Christoph, dintr-o relație extraconjugală. Pe 25 august 2008 s-a căsătorit cu Birgit Wetzinger, însoțitoare de zbor la compania sa, Lauda Air, iar în septembrie s-au născut alți copii, gemeni, un băiat și o fată. Birgit îi donase un rinichi în 2005, când cel oferit de fratele său în 1997 încetase să mai funcționeze.

Poziții manageriale

După ce s-a retras din cariera de pilot, Lauda s-a dedicat o vreme afacerilor, dar a revenit în F1 în 1993, după ce Luca di Montezomolo i-a oferit poziția de consultant la Ferrari. La mijlocul sezonului 2001, a devenit șeful echipei Jaguar, dar, cum aceasta nu a avut rezultatele așteptate, austriacul și alți 70 de angajați au fost îndepărtați la finele lui 2002. Un deceniu mai târziu, a fost numit președinte nonexecutiv al team-ului Mercedes, având un rol cheie în negocierile pentru contractul de 3 ani al lui Lewis Hamilton.

„Toți cei care au fost la volanul unui monopost știu acest lucru: atunci când câștigi, 30 la sută e datorită mașinii, 40 la sută datorită pilotului și 30 la sută e noroc”

„Pare o exagerare să fiu numit rece sau ca un computer. Sunt doar un om precis, controlat, care face o treabă precisă și periculoasă, înr-un loc de muncă care nu permite greșeli”

„Aș fi preferat să fiu acum în F1 decât în timpul meu: mi-aș fi păstrat urechile și aș fi câștigat mult mai mult”

”Când reușești, toți sunt cu tine, când pierzi sunt împotrivă. La mijloc nu există nimic”

„Prefer să am piciorul drept în loc de o față frumoasă”

„O curbă îi aparține celui care intră primul în ea” Niki Lauda