Articol de Roxana Fleşeru - Publicat marti, 28 iulie 2020 15:02 / Actualizat sambata, 01 august 2020 13:17
Diana Teodoru, fostă componentă a loturilor naționale ale României, s-a alăturat mișcării „gymnastalliance" și a povestit despre abuzurile pe care le-a avut de suferit cât timp a făcut sport de performanță
Documentarul „Athlete A", de pe Netflix, în care sunt descrise abuzurile emoționale și fizice la care erau supuse americancele, a stârnit multe valuri în ultima lună. Sub hashtag-ul „gymnastalliance", mai multe fete din diferite țări au început să povestească episoade de coșmar trăite la diferite niveluri. Gimnaste din Marea Britanie, Australia, Belgia sau Olanda și-au spus povestea pe rețelele sociale. Marți, a venit și rândul unei românce.
Diana Teodoru își povestește suferința
Diana Teodoru, acum în vârstă de 22 de ani, a făcut parte din loturile naționale de junioare și senioare ale României între 2010 și 2014, iar acum a găsit curajul să scoată la iveală o parte dintre suferințele sale, fără a da nume.
„Nici nu știu de unde să încep, m-am gândit multă vreme dacă să-mi spun istoria sau nu. Știu că sunt multe persoane care pot sta lângă mine și pot garanta că acesta este adevărul, dar și altele care vor râde și vor arăta cu degetul spre mine numindu-mă mincinoasă. Dar e OK, sunt obișnuită", a început ea confesiunea.
Insulte și amenințări
Apoi a continuat: „La zece ani am fost selectată în lotul național, locul unde a început totul. M-am antrenat în trei orașe diferite, cu colective de antrenori și staff-uri medicale distincte. La început totul a fost bine și frumos, dar apoi, după câteva luni, s-a dezlănțuit iadul. Unii oameni din sală au început să mă numească vacă grasă, deși aveam doar 29 de kilograme la 12 ani, adăugând că nu sunt în stare să fac ceva și că sunt un nimeni, spunându-i mamei că ar trebuie să fie recunoscătoare că nu mă bat".
Ea a făcut parte din generație cu Mădălina Blendea, Andreea Munteanu, Ștefania Stănilă, Asiana Peng, Andra Stoica, Stefania Orzu, Paula Tudorache sau Cristina Vrabie, fiind componentă a loturilor naționale care s-au antrenat la Onești, Deva și Izvorani în perioada 2010-2014.
Rutină și puțină mâncare
Fosta gimnastă povestește cum arătau zilele sale pe când practica sportul care i-a marcat întreaga copilărie.
„Toate erau la fel. Ne trezeam, «mâncam» micul dejun, apoi veneau profesorii pentru două ore de școală în care nu învățam nimic, apoi mergeam la sală unde trebuia să ne urcăm pe cântar, iar greutatea noastră era trecută pe o foaie. Urma primul antrenament, apoi prânzul și iar antrenament, apoi cina. Trebuie să spun și că dacă aveai un kilogram în plus era de așteptat să nu te mai prezinți la masa de seară. Nu aveam voie cu mâncare sau dulciuri în cameră, mâncam aceleași lucruri timp de săptămâni întregi și primeam ceva dulce doar dacă ne încadram în greutate sau dacă depășeam doar cu 500 de grame", a continuat ea.
Diana Teodoru a mai dezvăluit și că de greutatea optimă depindeau și vizitele părinților, iar dacă nu se încadra, existau luni în care nu se putea vedea cu ei.
„Am meritat tot ce mi s-a întâmplat? Nu cred"
O altă parte sensibilă a activității sale de gimnastă a fost reprezentată de accidentări.
„Nimeni nu te credea atunci când spuneai că te doare ceva. Îmi aduc aminte că la un moment dat părinții mei au trebuit să vină cu mașina 450 de km pentru a mă duce la un doctor. M-au ținut în sală, deși aveam o ruptură musculară, am fost aproape să concurez cu un deget rupt. Ultima accidentare a fost la spate, îmi aduc aminte că durerile au început cu patru zile înainte de vacanță și când m-am întors, unul dintre antrenori m-a întrebat cum de mă mai doare. Când am ajuns la doctor mi s-a spus că aveam o vertebră deplasată cu 6 mm", a detaliat Teodoru.
Diana încheie mărturia atingând și cealaltă latură a problemei: „Aceasta este doar o parte din tot ce s-a întâmplat în anii în care am practicat gimnastica și toată lumea trebuie să știe. De ce am fost de acord cu asta? Pentru că de fiecare dată primeam același răspuns: «Îi cunosc pe acești oameni, nu are cum să fie așa, ești o mincinoasă». Desigur, am făcut și multe lucruri rele...Am trișat la antrenamente? Da, de multe ori. Am adus dulciuri pe ascuns? Da. Am fost o gimnastă cu care se lucra ușor? Desigur că nu. Am meritat tot ce mi s-a întâmplat? Nu cred".
După ce părinții au retras-o de la lotul de la Izvorani în vara lui 2014, coordonat în aceea perioadă de Octavian Belu și Mariana Bitang și la care mai lucrau Adela Popa, Lucian Sandu sau Ioan Coroiu, familia Teodoru s-a stabilit în Belgia. Diana activează acum în domeniul patiseriei și ciocolateriei.
„Antrenamentele mă făceau de multe ori să plâng. Nu știu dacă mi-au auzit de prea multe ori numele în sală. În mare parte a timpului se țipa, nu primeam atenție. Nu am mers la prea multe concursuri pentru că mi se spunea că nu sunt bună îndeajuns. Câteodată le duceam cadouri antrenorilor sperând că se vor uita și spre mine" - Diana Teodoru, fostă gimnastă
„Am fost mutată de cinci-șase ori în decurs de doi ani dintr-o cameră în alta pentru că mi se spunea că sunt o influență proastă pentru celelalte"- Diana Teodoru, fostă gimnastă
Istorii de acum și din trecut
Surorile Downie, două dintre cele mai cunoscute sportive din Marea Britanie, au povestit și ele despre abuzurile suferite și au spus despre sportul pe care-l fac că are «Îo cultură învechită, crudă și, pe termen lung, ineficace", una care este la fel la nivel mondial. De-a lungul timpului, în România au fost și alte gimnaste din generații diferite care au găsit curajul să vorbească despre abuzurile la care au fost supuse, printre ele și medaliate mondiale și olimpice, precum Rodica Dunca, Emilia Eberle, Kati Szabo, Alexandra Marinescu, Oana Petrovschi sau Maria Olaru.
Un alt punct de vedere
Mărturisirile gimnastelor din toată lumea au stârnit un val de solidaritate, însă sunt și persoane care văd diferit, cele mai multe fiind din Rusia și spunând că fetele care vorbesc acum vor doar bani și atenție. Printre acestea se află și Svetlana Khorkina, dublă campioană olimpică. „Dacă vrei o viață ușoară e bine, dar nu te apuca de sport. E greu, ai de îndurat multe. Dacă vrei să obții rezultate ai de suferit", a spus fosta gimnastă, acum în vârstă de 41 de ani.
„Mi se pare o naivitate ceea ce fac. Fie sunt prostuțe, fie vor faimă. Un sportiv trebuie să înțeleagă că el și antrenorul au un țel comun și că sunt anumite lucruri pe care trebuie să le faci pentru a-l atinge. Dacă o gimnastă e grasă, nu poate să facă un salt dublu, se va accidenta sau va muri", a adăugat rusoaica pentru sport-express.ru, citată de gymnovosti.
Problemele din Olanda
În ultima perioadă mai multe gimnaste olandeze au vorbit despre abuzurile unor antrenori pe care i-au și numit: Vicent Wevers, tatăl campioanei olimpice de la bârnă de la Rio, și Gerrit Belman. Fosta gimnastă Wyomi Masela, 26 de ani, a povestit: „Ne antrenam 30 de ore pe săptămână, câteodată mi-era prea frică să merg în sală pentru că mi-era teamă să-l văd pe Vincent. Mă întrebam în ce stare o fi de fiecare dată", a spus ea.
De asemenea, a nuanțat explicând că a fost dificil pentru tehnicienii olandezi să știe cum să se poarte pentru că au făcut stagii în Rusia și China. „Dacă aveau o educație mai bună, nu am fi ajuns la astfel de abuzuri emoționale, îl învinuiesc pe Vincent că s-a frustrat prea repede și a aruncat spre noi cu multe cuvinte urâte", a spus Masela. Ea a adăugat și că Wevers avea și momente în care se comporta ca un tată, ducându-le să ia masa la el acasă.
Citește mai multe știri din gimnastică:
Președinte pe termen scurt » Carmencita Constantin este noua conducătoare a gimnasticii românești
)
)
)
)
)
)
)
