INTERVIU sincer cu Andreea Răducan, președintele Federației de Gimnastică: ”În momentul acesta, România nu este pregătită ca gimnastica să funcționeze descentralizat”

Andreea Răducan a fost aleasă în 2017 în funcția de președinte al Federației Române de Gimnastică. A ajuns în fruntea unuia dintre cele mai medaliate sporturi olimpice într-un moment extrem de delicat. Fosta gimnastă, acum în vârstă de 35 de ani, își propusese multe lucruri, însă ideile sale au suferit unele modificări după ce a luat contact cu realitatea din Federație.

- Andreea, cum a decurs acest an din punctul tău de vedere?
- Am încercat să iau cât mai mult contact cu cluburile, sigur, datoria Federației este de a se ocupa de cluburile naționale, însă în momentul în care vezi că lucrurile nu mai funcționează așa cum trebuie la lot, îți dai seama că trebuie să te uiți mult mai atent la bază, să vezi care este situația, care sunt problemele.

- Și?
- Cred că acest tur pe care l-am început, contactul pe care îl am cu Ministerul Educației, cu cel al Tineretului și Sportului, reprezintă pași importanți pe care i-am făcut pentru a înțelege mult mai bine atitudinea oamenilor, nevoile lor, ce și-ar dori ca să funcționeze mult mai bine. Va trebui să existe un punct zero. Nu știu dacă îi mai putem spune așa, pentru că am mai avut unul după JO de la Rio, însă doar pentru echipa națională. Dacă nu vom redresa tot ce ține de cluburi, așteptăm degeaba la lot copii talentați, care să ajungă mari performeri. În momentul de față, la gimnastică nu se mai poate vorbi despre o bază de selecție. Avem doar un număr de copii pe care-i adunăm într-o clădire într-un sistem încă centralizat.

- Tu crezi în continuare într-un sistem centralizat?
- Mi-aș fi dorit foarte mult în momentul în care am venit la Federație să pun bazele unui sistem descentralizat. Sigur nu am abandonat ideea, poate să facem ceva în paralel. Dar în momentul acesta România nu este pregătită să funcționeze descentralizat. Nu ne permite infrastructura, nu ne permite chiar pregătirea antrenorilor pe care îi avem la cluburi, acest sistem de funcționare între școala copiilor, nu toate inspectoratele școlare înțeleg ce înseamnă sportul de performanță.

- Adică?
- Dacă acel copil este talentat în sport, așa cum se întâmplă în SUA, sau la nai, la pian, este susținut pentru a face carieră în acel domeniu. Or la noi nu se înțelege că acel copil are două antrenamente pe zi, are competiții, iar profesorul ar trebui să fie lângă el ca să-l ajute să recupereze. Nu cred că în momentul de față suntem pregătiți, mi-aș dori, probabil și pentru Federație ar fi cumva mai simplu ca și părinții să fie mai atenți la ce se întâmplă cu copiii lor și nu doar să arunce vina la lot, să spună că nu sunt condiții, că mâncarea nu e suficientă și alte cele.

"Antrenorii nu mai sunt dispuși să renunțe la familie"

- Și în sistemul acesta centralizat nu există unele lucruri de bază, nu sunt coregrafi, medici, kinetoterapeuți.
- Nu mai este cazul nostru. Aceeași problemă o găsești și la antrenori. Puțini sunt cei care vor să meargă la un lot pentru că fiecare încearcă să-și mai completeze activitatea cu alte diverse munci. Fie că vorbim de antrenori care pe lângă grupa de performanță au obligații la club, încearcă să aibă ore de aerobic, dansuri pe la grădinițe. Responsabilitatea nu este la fel de mare ca atunci când ești la lot și răspunzi pentru performanțele pe care le au, așa că e greu să ții un antrenor la lot 24 din 24 aproximativ un an. Nu mai sunt dispuși să renunțe la familie și să se alăture celeilalte familii, cea a gimnasticii, așa cum era pe vremea noastră, când era o mare onoare să fii antrenor la lot.

- În zilele noastre mai este?
- Da, dar pe de altă parte, nici adulții, nici copii nu mai sunt la fel de dispuși să-și asume sacrificiile pe care le presupune înalta performanță. În momentul de față și fetele, și băieții au un medic, mai mult băieții, dar fetele pot veni la domnul Râșcu, aici în București, la Deva este doamna Sanda Olteanu, medic al clubului de la Deva, și dă o mână de ajutor. Avem deja doi kinetoterapeuți, avem acum și coregraf. De curând am semnat și un parteneriat cu clinica Regina Maria în ideea ca sportivii să-și facă analize. Așadar, încerc cu echipa pe care o am să acoperim fiecare cerință în parte, însă asta nu înseamnă că este construit foarte sănătos, sunt lucruri care sunt imperios necesare la momentul acesta și care nu suportă amânare până vom reuși noi să construim acel sistem care să funcționeze.

Marius Urzică, un antrenor pasionat

- Spuneai că un om nu poate schimba un sistem, ai reușit să-ți faci o echipă?
- Provocările sunt foarte mari, iar atitudinea oamenilor este uneori dificil de înțeles. Sunt unii care într-adevăr își doresc schimbare, însă vor ca această schimbare să se întâmple pur și simplu fără ca ei să facă nimic. Suntem suficienți de maturi să înțelegem că toți avem datoria de a ne implica și de a face ceva în sensul în care ne dorim schimbarea, ea nu mai poate să funcționeze așa, nu poți să arăți doar spre Răducan pentru că Răducan este în momentul acesta președinte, poate peste doi ani să nu mai fie și toți cei care sunt aici trebuie să construiască, să fie parte din echipă, asta le spun și antrenorilor din țară și tuturor din această familie a gimnasticii. Avem toată deschiderea și respect pentru antrenori, pentru sportivi și pentru tot ce înseamnă gimnastica și pentru tot ce mi-a oferit mie. Nu renunț foarte ușor, dacă ne dorim cu adevărat ceva, cred că fiecare trebuie să reflecte asta în activitatea lui.

- Îți propuneai la început să aduci înapoi antrenori plecați în străinătate, ai reușit?
- În momentul în care am preluat Federația, să zicem că nu eram pregătită sau nu pregătisem ceva în avans, e foarte dificil după ce a început un ciclu olimpic să reușești să aduci niște antrenori care să-și asume sau să renunțe la angajamentele pe care le au. Dorința mea să readuc în țară antrenori care nu au rădăcinile acolo există în continuare. Am reușit cu Marius Urzică. El este un antrenor cu toate deschiderea, cu pasiune, cu dorința să organizeze întreg colectivul, să aibă parte de o atmosferă constructivă.

- A avut puțin timp...
- E foarte dificil să construiești în câteva luni ceea ce nu s-a întâmplat la club. A fost și o discuție cu Marius după Campionatele Mondiale, când s-a ratat la cal. Evident că unii l-au întrebat cum de s-a întâmplat tocmai la acel aparat, cei care sunt din interior probabil înțeleg, dar cei din afară întreabă cum e posibil. Marius nu se poate urca pe cal sau să-i învețe baza gimnasticii. Nu poți la lot să faci lucruri de la început, sigur va trebui, dar îți ia mult din timpul în care tu ar trebui să înveți elemente de altă dificultate, progresul să fie într-un alt mod. Există dorința de a aduce, și nu neapărat la lot, cluburile au mare nevoie de antrenori. Cluburile școlare și cele departamentale să-și revizuiască infrastructura.

- Și copiii s-au schimbat.
- Este o mare problemă, care nu aparține doar gimnasticii, este o problemă națională.

- Iar gimnastica este un sport dificil.
- Nimeni nu spune că nu e un sport dificil, mi-e greu să cred că doar în România e greu. Mă uit doar la competițiile din universități, sunt mii și mii de sportive, care sunt în Anglia, în SUA și care nu ajung la performanță, dar se bucură să-și petreacă timpul frumos, să învețe chestii de mobilitate.

Întâlnirea de la Deva

- Crezi că la noi se poate?
- Ține de mentalitatea și de educația noastră. Dacă vom promova în continuare că gimnastica este un sport greu, sistemul este cel care este, probabil mulți vor zice ce să caut acolo? Lucrurile nu sunt așa. Nu trebuie neapărat să ajungi la performanță, dar măcar poți să vii să-ți consumi energia pe lucruri care te pot ajuta ulterior. Printre colegele mele sunt fete care regretă că nu au ajuns la performanță, dar și fete care apreciază ce au învățat în anii de cantonament, de la competiții sau de la antrenorii noștri și folosesc acest lucru și acum. Depinde din ce unghi privești.

- De câte ori ai fost la Deva în 2018?
- Anul acesta nu am mers, aveam programată întâlnirea de la Deva la jumătatea lunii ianuarie, drumurile au fost mai dese pe parte masculină anul acesta, către Bistrița și Reșița. Totul s-a mutat de la Bistrița la Reșița din cauza situației de pregătire și a antrenorilor. Avem un colectiv închegat la Reșița care este condus de domnul Grecu și de soția dânsului. 

"Încercăm să soluționăm toate cerințele pe care le au, nici în locul antrenorilor nu pot să merg și nici în locul fetelor pe aparate nu mă pot urca, dar repet, nu vreau să pară că aruncăm toată responsabilitatea pe umerii lor, doar că cei care sunt în sală zi de zi, care și-au asumat acest antrenament susținut sunt ei"

"Eu recunosc, dacă aș putea să o iau de la capăt și lucrurile s-ar întâmpla la fel, aș face același lucru. Datorez mult din ceea ce sunt astăzi activității sportive, părinților, antrenorilor, pentru că sportul cumva m-a construit și mi-a arătat o direcție pe care am îmbrățișat-o, am învățat lucruri de care mă folosesc și astăzi"Andreea Răducan

Vezi și:

Andreea Răducan, președintele Federației Române de Gimnastică, face bilanțul anului 2018: ”Avem un sistem care nu funcționează”