Articol de Marian Ursescu - Publicat joi, 06 mai 2010 00:00
Şi ele au fost copii. Cum arătau şi ce făceau handbalistele de la Oltchim cînd au fost mici? Ce năzbîtii şi trăsnăi le dădeau prin cap?
Sînt acum modele pentru sportul românesc. Copiii care se apucă de handbal visează într-o bună zi să ajungă ca Valentina Elisei, ca Ionela Stanca sau ca Valeria Beşe. Peste cîteva zile vor juca finala Ligii Campionilor şi visează să cîştige trofeul. Pînă atunci însă, cîteva dintre "galacticele" de la Vîlcea şi-au adus aminte de copilărie, cea mai frumoasă şi inocentă perioadă din viaţa fiecăreia.
Vali Beşe
Premiul întîi
Interul Oltchimului, născută la Bistriţa, face parte dintr-o familie numeroasă. E cea mai mare dintre cele şase fete. A avut însă o copilărie fericită. "Eram prea mici noi ca să ne dăm seama ce eforturi făceau părinţii pentru a ne fi bine", spune Valeria Beşe. "Poza asta e din curtea şcolii generale unde am învăţat, în clasa a doua. Tocmai luasem premiul întîi şi eram tare mîndră", îşi aduce aminte Valeria Beşe. "Eram îmbrăcată în costum popular pentru că avusesem serbare, cîntasem muzică populară şi dansasem", îşi aminteşte Vali, care iubeşte şi acum folclorul. "Valeria Peter Predescu, Dumnezeu să o odihnească!, era favorita mea", a încheiat Vali.
Adina Fiera
În clasă la tata
Adina Meiroşu Fiera a crescut la Galaţi. "Părinţii mei sînt învăţători, iar eu am nimerit în clasă la tata. De fapt, el a vrut să ia clasa mea, ca să mă aibă sub observaţie. Şi ce am mai pătimit...", povesteşte suspinînd Adina. "Prima palmă din clasă mie mi-a dat-o, cele mai mici note mie mi le dădea. Învăţam bine, iar cînd luam cîte o notă de nouă, două zile nu mai vorbeam cu el!". Dacă ar fi fost la mama sa în clasă, Adina spune că nu ar fi fost la fel. "Oooo, pentru ea eram fetiţa mamei. M-a bătut o singură dată rău, cu mătura. La final plîngea şi ea, îi părea rău", declară rîzînd Adina. Handbalista care evoluează însărcinată în finala Ligii Campionilor spune că a fost o fată cuminte. "Eram puţin şmecheră, dar nu ieşeam din cuvîntul alor mei. Îmi e dor parcă de copilărie", încheie interul.
Oana Manea
În cantonament cu fotbaliştii
Dumitru Manea, tatăl pivotului Oltchimului, Oana Manea, e antrenor de fotbal. Prin mîna sa au trecut fotbalişti mari precum Gheorghe Hagi, Florin Răducioiu, la "Luceafărul", Costin Lazăr, Ionuţ Mazilu la Sportul. "Mă duceam în cantonament cu tata, la Sportul. Jucam fotbal cot la cot cu băieţii. De altfel şi acasă, în cartier, în Colentina, mă jucam doar cu băieţii", povesteşte Oana. "La Sportul, îmi aduc aminte că l-am bătut pe Costin Lazăr, mijlocaşul Rapidului. Dădeam în el, dar el nu reacţiona. Cum să dea că doar eram fata antrenorului, nu?", spune zîmbind Oana. "Ţin minte că se fereau de mine, să nu-i văd ce fac, dar niciodată nu i-am pîrît lui tata".
Ionela Stanca
"Am spart toate geamurile din casă!"
Mezina familiei Stanca, Ionela era protejata familiei. "Sora mea, Mihaela, mai mare cu trei ani decît mine, avea grijă să nu mi se întîmple ceva rău. Ea m-a şi dus la handbal. Dar la prostii, ne aliam împreună. Ţin minte că nu a existat geam în casă să nu-l spargem. Jucam fotbal, handbal, volei şi, inevitabil, mai spărgeam cîte ceva", spune Ionela. "Eu eram băiatul familiei, tata mă învăţa să mă bat şi apoi am ajuns să o apăr pe sora mea. Le era frică şi băieţilor de mine, eram rea", recunoaşte Ionela. Crescută la mare, la Constanţa, Ionela spune că nu fugeau să facă baie. "De obicei vara eram în vacanţă şi mergeam cu părinţii".
Roxana Han
S-a pierdut la doi ani
Centrul Oltchimului, Roxana Gatzel Han a crescut la Craiova. "Eram mică, firavă şi cuminte. Nu am fost un copil problemă", mărturiseşte Roxana. La doi ani, însă s-a pierdut. "Mama stătea la coadă, nu mai ştiu la ce, cred că la pîine, şi am plecat de lîngă ea. Am urcat într-un magazin, la etajul doi, unde văzusem eu jucării. M-a găsit mama acolo uitîndu-mă prin vitrine, însă după o oră. Era disperată, alertase pe toată lumea", a declarat Roxana. Poza e de cînd a fost făcută şoim al patriei. "Pionier nu am mai apucat, dar şoim al Patriei am fost. Uite ce pălărie aveam!", s-a amuzat Roxana.
Narcisa Lecuşanu
Călcată de tren
La trei ani, Narcisa Lecuşanu a avut o mare cumpănă în oraşul unde s-a născut, la Bacău. "Locuiam lîngă Fabrica Letea, iar Narcisa a vrut să treacă linia ferată. S-a împiedicat între linii şi a căzut. Chiar atunci a venit un tren şi a trecut peste ea. Noroc că era mică şi a stat acolo, între linii. A fost însă zgîriată la ceafă şi lovită la coloană", a povestit Camelia, sora mai mare a Narcisei. "Nu mai ţin minte nimic, dar pot să spun că atunci m-am născut a doua oară. Dumnezeu aşa a vrut, ca eu să trăiesc", spune Narcisa.
Valentina Elisei Ardean
"Nu-mi plăcea la şcoală!"
Valentina Elisei Ardean s-a născut la Focşani. Extrema stînga de la Oltchim a început să facă gimnastică, dar pînă la urmă s-a oprit la handbal. "Din copilărie, ce să vă spun din copilărie? Aaa, da! Nu-mi plăcea la şcoală, dar nu pentru că nu învăţam, ci pentru că uram să mă trezesc dimineaţa", spune Alice. Îşi aduce aminte că în clasa a doua a luat prima urecheală de la învăţător. "Nu învăţasem tabla înmulţirii şi m-a luat de urechi. De frică, m-am dus acasă şi am învăţat. A doua zi ne-a dat extemporal şi am luat zece". Alice era cea mai bună din clasă la sport. "Nu mă întrecea nimeni la viteză sau la săritura la groapa cu nisip. Uram însă orele de muzică, nu am avut niciodată voce", a încheiat Elisei.
Ramona Maier
Castele de nisip
"Uite ce şofer bun eram, de mică mi-au plăcut maşinile", glumeşte Ramona Maier, uitîndu-se la poza făcută la Băile Felix, pe cînd avea cinci ani. "Mergeam mereu cu părinţii în concediu la mare sau la munte. Îmi plăcea mai mult la mare. Toată ziua stăteam pe plajă cu fratele meu şi făceam castele de nisip. Cînd se plictisea însă, el mi le strica. Ce îl mai alergam şi ce mai boceam", povesteşte Ramona, care a copilărit în oraşul natal, la Zalău.
)
)
)
)
)
)
)
