Ce vă faceți, fetelor?

Rușine cu Elveția! Ne-a bătut la 9 goluri!

La „Trofeul Carpați” disputat în acest an la Cluj Napoca, au participat 6 formații dintre care 4 de valoare mediocră, Elveția, Turcia, Slovacia, Macedonia de Nord și alte două, România și Brazilia cu pretenții la competițiile majore.

Din păcate, România după ce a pierdut în acest an meciurile amicale cu Franța și Ungaria, la turneul de la Cluj Napoca a fost învinsă de Brazilia, 31-34, dar și extrem de clar de Elveția, scor 27-36. Dacă în meciul cu Brazilia înfrângerea era de așteptat, în meciul cu Elveția, naționala României a arătat extrem de rău.

Aceleași greșeli cu pase greșite, fără prea multe idei în pozițional și cu extrem de multe ratări din situații de 1 la 1. Dacă aceste carențe erau bine-cunoscute în exprimarea tricolorelor, România a surprins neplăcut în apărare, mai ales pe zonă centrală. Cu Bazaliu, Burlachenko, Ostase și Boiciuc în defensiva centrală, România a jucat foarte prost cu Elveția, o națională care a apărut din „senin” în handbalul mare, dar fiind bine instruită își depășește limitele cu orice ocazie.

Fără nicio participare la vreun Campionat Mondial, dar cu un loc 14 la singurul Campionat European unde s-a calificat, cel din 2022, Elveția se pregătește pentru CE 2024, unde este organizatoare alături de Ungaria și Austria.

Chiar dacă României i-au lipsit Daria Bucur și Diana Lixăndroiu pentru faza defensivă, logic, cu orice prim „7” din Liga Florilor, naționala nu avea voie să se facă de râs cu Elveția, prin modul în care a pierdut la o diferență de 9 goluri.

Cauze și efect. Bani mulți, minute puține, complicitate mută !

Nu ai voie să te prezinți la echipa națională și să joci lamentabil cu Elveția, să ratezi cu nonșalanță din toate pozițiile, să nu te bați în apărare pentru orice minge, dar apoi să întrebi de ce nu joci la echipa de club.

Este adevărat, multe dintre tricolore au mai multe minute la națională decât la echipa de club, dar ele au ales salariile mari și postura de „rezerve de lux” în detrimentul performanței și a unei creșteri sănătoase din punct de vedere sportiv.

Tot adevărat este că sistemul favorizează acest lucru, FRH face bani foarte mulți din taxele cu jucătoarele străine și nimeni dintre federali nu se forțează să rezolve anomaliile din handbalul românesc.

Degeaba se laudă FRH cu meciurile internaționale ale tuturor naționalelor, cu calificările la toate turneele europene( se califică 24 de națiuni), cu numărul mai mare de echipe de juniori față de anul trecut, dacă oglinda handbalului românesc, naționala feminină de senioare este „țăndări”.

De vină sunt și antrenorii și conducătorii de la senioare, care nici ei nu sunt plătiți după performanțe, dar care arată cu degetul spre tehnicienii care lucrează la copii și juniori, spunând că sportivii vin cu mari carențe la formațiile de seniori și este tardiv să mai poți recupera.

Dar cea mai mare anomalie este modul cum este finanțat handbalul(sportul) românesc din bani publici, fără ca decidenții de la „județ” sau măcar cei de la „centru” să pună câteva condiții de bun simț, referitoare la prezența sportivilor români în teren și la salariile obținute indiferent de performanță.

Cine s-a sesizat anul trecut în toamnă, când unor jucătoare/jucători le-au fost prelungite repede contractele pe aceeași bani sau mai mulți, pentru a nu cădea sub incidența ordinului cu salarii de până la 6000 de euro din bani publici? Cu siguranță nimeni, pentru că așa este când lucrezi la stat, pe deficit infinit.

Cu ce rămânem după Trofeul Carpați?

Revenind la turneul de la Cluj Napoca, câte jucătoare din naționala Elveției au 3000 de euro salariu din handbal? Probabil niciuna, dar acestea au învins lejer naționala României cu 36-27, formație în care nicio sportivă nu „se dă jos din pat” pentru 3000 de euro.

Regresul naționalei noastre a fost demonstrat din plin de realizările pivotului elvețian, de doar 21 de ani, Tabea Schmid care a marcat 13 goluri din 15 aruncări. Ea a crescut într-un mediu sănătos, a fost plătită corect la LC Bruhl și pentru că și-a dorit mai mult, a jucat, a progresat și din 2023 s-a transferat în Danemarca la Copenhaga Handball.

La modul în care România s-a prezentat la „Trofeul Carpați”, tricolorele nu-și pot îndeplini obiectivul la Campionatul European( locul 1-12) care începe pe 28 noiembrie și riscă ca în viitor să nu se califice la Campionatul Mondial din 2027 și astfel participarea la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 2028 să rămână o himeră.

Totuși câteva dintre handbalistele naționalei au arătat că nu totul este pierdut și dacă ele vor juca la fel de bine și în campionat, dacă li se vor da minute, România poate spera să treacă de faza grupelor la EURO 2024.

Alisia Bociuc, Andreea Popa, Rebeca Necula, Lorena Ostase , dar și cei 3 portari folosiți, Diana Ciucă, Daciana Hosu și Bianca Curmenț au arătat deseori că pot deveni jucătoare de bază în naționala condusă de selecționerul Florentin Pera.

Ce urmează pentru România

Următorul turneu de pregătire pentru România este „Golden League”, care se joacă în Danemarca între 21-24 noiembrie.

Chiar dacă România are șansa a 4-a și este outsider în meciurile cu Danemarca, Norvegia și Olanda, tricolorele trebuie să arate un progres față de Trofeul Carpați, pentru ca apoi să le fie puțin ușor la EURO cu Serbia, Muntenegru și Cehia.