Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat miercuri, 18 octombrie 2023 20:15 / Actualizat miercuri, 18 octombrie 2023 20:19
Narcisa Lecușanu (47 de ani) este una dintre cele mai importante jucătoare de handbal din România: vicecampioană mondială cu naționala, campioană cu Oltchim Rm. Vâlcea, câștigătoarea Cupei Cupelor cu Ikast Handbold, dar și vicecampioana Germaniei, cu Borussia Dortmund ♦ Aceasta a dezvăluit la „Prietenii lui Ovidiu” momentele grele prin care a trecut în carieră și recunoaște că a făcut și pași greșiți, pe care i-a regretat mai târziu.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Experiența de la echipa națională cum a fost?
- La senioare am lucrat doar cu domnul Tadici. El m-a făcut să revin la sentimente mai bune pentru că, atunci când a fost numit selecționer, în 2004, eu nu mai veneam. Când m-a sunat la început i-am spus că-l ajut cu mare drag, să trimit casete, informații... "Nu, nu, vreau să vii tu!". Până la urmă, am zis HAI!
- De ce te-ai răzgândit?
- Aveam niște performanțe la nivel de club, îmi doream foarte mult să am și la nivel de echipă națională. Șase ani n-am venit la națională și acum îmi pare rău. Îmi pare rău că am avut șansa să fiu secretar de stat și am văzut cât de important este să faci ceva pentru țara ta. Nu că sunt naționalistă sau patrioată, dar din momentul în care am revenit la echipa națională altfel tremura pe mine tricoul știind că reprezint o țară întreagă. Când începea imnul altfel tremurai când veneai de afară!
- Tadici un antrenor dificil, cu care se lucrează greu?
- Vreți să vă spun ce știți deja? Sunt puțini cu care se lucrează ușor. Tu, ca jucător, ai și senzația de conservare, să nu te accidentezi, fiindcă jucătorii sunt ușor de înlocuit. Echipa e din 16, e o concurență tot timpul.
- Ai avut și conflicte cu el?
- Nu mai contează! Cred că fiecare avem conflicte, dar dacă se aplanează și echipa merge în direcția bună, nici nu mai contează. E normal să apară... Când ai niște dureri și te vezi exmatriculat, atunci te oftici. E normal să apară frustrările.
- Era la temperament ca în prezent?
- Nu era atât de vulcanic ca astăzi, dar și pentru că avea o echipă valoroasă la Oltchim. Avea și momente când răbufnea, dar când ești jucător profesionist taci.
- Te-a lovit vreodată?
- Mie nu mi-a dat nicio palmă. Dar am avut antrenori care m-au plesnit pe la 18 ani. M-a chemat la vestiar și mi-a dat o palmă...
- În glumă, dojenitoare?
- Da... N-am auzit câteva zile, că mi-a prins și urechea. Le port respect, chiar dacă nu meritam palma aia. Apropo, domnul Cucu (n.r. Eugen), la Bacău, le-a bătut pe fete, dar nu pentru handbal. Într-un cantonament, eu eram la națională, fetele au ieșit noaptea cu băieții și pe el l-a înfuriat că au ieșit din program.