Articol de Marian Ursescu - Publicat marti, 03 decembrie 2013 00:00 / Actualizat luni, 02 decembrie 2013 21:29
Interul stînga de la Dunărea Brăila are 1,87 metri şi o forţă de aruncare extraordinară. Poate fi surpriza României la Mondialul din Serbia, care începe peste trei zile.
Numărul 11... Gabriela Perianu! Va fi mezina lotului României la Campionatul Mondial din Serbia, care va debuta pe 6 decembrie. Are doar 19 ani, dar e considerată cea mai bună handbalistă din lume la categoria ei de vîrstă.
Clubul actual, Dunărea Brăila, a primit oferte de la marile echipe ale Europei pentru transferul ei. Oltchim şi Gyor şi-au dorit-o pe Perianu, în trecut, dar a rămas la Brăila.
Părinţii convinşi cu directorul
Perianu a început să joace handbal în 2004, la 10 ani. "Eram înaltă, iar primul meu antrenor, Eugen Jelesnac, a pus ochii pe mine în curtea şcolii. Ca să-i convingă pe părinţi, a venit la mine acasă împreună cu directorul Liceului cu program Sportiv din Brăila", povesteşte Gabi începuturile ei în handbal. Juca într-o echipă cu doi ani mai mare, pentru că la categoria ei de vîrstă nu avea motivaţie. Primul post a fost însă cel de extremă.
MVP la junioare şi tineret
La junioare a demonstrat ce era de demonstrat. A fost desemnată cel mai bun inter stînga la Campionatul Mondial de tineret din 2012, acolo unde România s-a clasat pe 4. La fel, a făcut parte din echipa ideală şi la Europeanul de junioare din 2011.
"După turneele finale de junioare şi tineret, am fost convocată şi la naţionala mare. E o diferenţă de la cer la pămînt. Nivelul e altul şi emoţiile sînt parcă mai mari", spune Gabi. "E un sentiment aparte cînd joci pentru naţionala ţării tale. Acum, cînd mă gîndesc că voi merge la Mondiale, parcă nu-mi vine să cred. E ceva însă la care am visat dintotdeauna!".
Iubeşte să înscrie, meseria ei e să marcheze cît mai multe goluri, dar nu face din asta un scop. "Important e, în primul rînd, ca echipa să cîştige. Sigur că, dacă nu înscriu interii, atunci cine să o facă?", întreabă Perianu.
E pregătită pentru turneul final din Serbia. "Fiecare minut petrecut pe teren pentru mine este ceva uluitor. Voi încerca să ajut echipa cît pot eu de mult şi poate la final vom trăi o mare bucurie", adaugă Gabi.
Se vede la Gyor sau Buducnost
Perianu îşi doreşte să joace curînd şi în Liga Campionilor. "Peste cinci ani mă văd la o echipă bună. Poate la Gyor sau la Buducnost. Neagu mi-a vorbit foarte frumos de Muntenegru. Păcat că s-a desfiinţat Oltchim, poate aş fi ajuns acolo. Să rămîn în România".
Modelul său în handbal e Bojana Popovici, fostul star de la Slagelse şi Viborg. "Era senzaţională! Mi-aş dori să pot ajunge la nivelul ei. Pentru asta muncesc, mă pregătesc şi las totul, în afara handbalului, în plan secund", spune Gabriela.
Într-o zi, visează să urce pe podium cu "naţionala" României. "Sentimentul acela, cu medalia la gît, e extraordinar. L-am trăit la junioare şi vreau să-l retrăiesc. Poate chiar la Olimpiada de la Rio. De ce să nu ne gîndim la asta?", încheie Perianu.
Dans, Coasta de Azur şi permis de conducere
În afara handbalului, Gabrielei îi place foarte mult să danseze. "Mi-ar plăcea să iau nişte cursuri de dans, dar nu prea am timp. Aşa, mai fur şi eu cîte o mişcare două de prin videoclipuri", spune Gabi. Brăileanca a rămas fascinată dintre locurile vizitate pînă acum de Coasta de Azur.
"Mi-a plăcut mult în Franţa, în sud, la Monaco şi în împrejurimi. E locul ideal în care ai putea trăi". În viitorul apropiat vrea să-şi cumpere şi o maşină, dar deocamdată nu are permis. "Abia acum fac şcoala de şoferi. Însă un Mercedes ML îmi face cu ochiul. E pentru gabaritul meu ", afirmă rîzînd Gabi.
Bebe pentru că plînge
Toate coechipierele o strigă pe Gabi "Bebe", nu-i spun pe nume. "Asta mi-a rămas de la junioare şi tineret. Pun foarte mult suflet în ceea ce fac şi cînd echipa pierdea, eu inevitabil plîngeam. Ca un bebe!", povesteşte Perianu. Acum lucrurile s-au mai schimbat. "Încerc să mă abţin, să învăţ din înfrîngeri!".
"Să joci la 19 ani la un Campionat Mondial e ceva incredibil. Emoţiile sînt mari, dar sper să trec cu bine peste ele" (Gabriela Perianu)