Articol de GSP - Publicat miercuri, 01 august 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 01 august 2012 19:09
Nu de puţine ori, un sportiv este motivat la atingerea performanţelor de problemele personale, în special cele din perioada copilăriei. Lipsurile de tot felul şi/sau dramele familiale reprezintă un imbold de luptă pentru a reuşi. Într-o asemenea situaţie se găseşte şi Răzvan Martin (20 de ani), recentul medaliat olimpic cu bronz la haltere, categoria 69 kg.
Sportivul născut la Cluj, dar legitimat la CSM Bistriţa-Năsăud, a fost lovit de soartă încă de mic. Cînd avea 3 ani i-a murit tatăl, iar la 9 ani a fost abandonat de mamă, fiind susţinut de o mătuşă din partea părintelui decedat. Toate aceste lovituri l-au făcut un luptător, dar nu i-a fost deloc simplu.
”Pentru Olimpiadă am făcut cîte trei antrenamente zilnice de două ore fiecare. Dacă fac un calcul rapid, am ridicat 20-30 de tone pe zi”
Răzvan Martin
”Am aflat vestea că a cucerit bronzul la Olimpiadă cu bucurie sufletească, gîndindu-mă la perioada lui de copilărie pe care practic a ratat-o şi la toate sacrificiile pe care a trebuit să le facă în 10-12 ani de activitate. Să fii singur într-o sală de sport, într-un oraş străin e tare greu. Rezultatele sînt concursurile pe care reuşeşte să le cîştige”, a povestit pentru ”ştiridecluj” unchiul lui Răzvan, Cristian Tuşa.
Tot acesta a precizat: ”Am avut grijă de el, dar din moment ce a trăit doar printre străini, cel mai mare ajutor i-a fost antrenorul lui, deci noi prin vizitele pe care le făceam săptămînal îl puteam ajuta puţin. În prima parte l-am susţinut financiar, dar de cîţiva ani s-a susţinut singur”.
Mătuşa, Alexandra, a completat: ”Răzvan nu a avut copilărie pentru că a început halterele la 9 ani. Practic de atunci este la Bistriţa, care i-a fost casă, masă şi familie. Noi cît l-am putut ajuta, mai mult l-am susţinut moral. Doar vizitele pe care le-am făcut şi vacanţele pe care le-a petrecut cu noi. Din cîte ştiu, nici acolo făcînd sport de performanţă nu s-a putut bucura de o copilărie normală”.
”Îmi doresc ca la ediţiile viitoare să obţin şi aurul olimpic. Nu am sărbătorit după concurs, eram obosit, mă păstrez pentru cînd revin la Bistriţa. Acum voi merge să asist la competiţii şi să-i susţin pe colegii mei”
Răzvan Martin