Articol de GSP - Publicat duminica, 18 iulie 2021 11:00 / Actualizat duminica, 18 iulie 2021 20:29
Laura Badea, campioană olimpică la Atlanta 1996, campioană mondială la Haga în 1995 și de trei ori campioană europeană, în 1996 (Limoges), 1997 (Gdansk) și 2004 (Copenhaga), la individual, prima campioană olimpică a scrimei românești, în urmă cu exact 25 de ani, a participat la o ediție de colecție a emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”. O prezență extrem de rară în mass-media românească, Laura și-a amintit începuturile ei în scrimă.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Laura, cea mai dragă medalie care e?
- Medalia de la Jocurile Olimpice din 1992, de la Barcelona. Chiar dacă este de bronz și este obținută cu echipa României, este prima mea medalie. Mi-am dorit să ajung la o ediție a Jocurilor Olimpice, a fost prima mea participare.
- Ți-a rămas la suflet!
- Tatăl meu și-a dorit foarte mult să câștig o medalie pentru că el este cel care m-a încurajat și a crezut în mine.
- Și mama?
- Evident, alături de mama, dar el în mod special pentru că atunci când am fost angajată la Clubul Sportiv al Armatei Steaua, trebuia să vină cineva din cadrul clubului să ia referințe despre mine. Eram în perioada comunistă. Tatăl meu i-a spus domnului Zidaru: "Fata mea o să fie cea mai bună floretistă".
- Și?
- Îmi aduc aminte cum domnul Octavian Zidaru i-a spus: "Nu se poate! Există Reka Szabo, există Elisabeta Tufan, este foarte greu să le depășească pe ele". Pentru tatăl meu, pentru prima mea participare, această medalie mi-este cea mai dragă.
- În tinerețe, ție îți plăcea mult de Reka Szabo?
- Evident! Reka Szabo a fost idolul meu, iar Cupa României din 1987, când am învins-o, m-a propulsat în elita națională. De la acel concurs, de la acea Cupă a României pe care am câștigat-o la 17 ani, domnul Tudor Petruș, antrenorul de la Steaua, m-a văzut și a insistat să vin la Clubul Sportiv al Armatei. Cu toate că în acea perioadă eram interesată să ajung și la clubul Dinamo. Acolo fiind antrenoare Aurora Dan, o altă floretistă valoroasă a României, medaliată cu argint în 1984, la Los Angeles.
- Tu ai început destul de târziu scrima.
- După 11 ani, la Clubul Sportiv Școlar numărul 1 din București, fiind selecționată de către doamna Rodica Popescu. Ulterior am lucrat și cu doamna Mariana Vicol, medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice din 1960, de la Roma. Amândouă mi-au dat tehnica desăvârșită pe care am putut s-o aplic la Steaua. M-am retras la 34 de ani.
- Bine, pe vremea aia se făceau selecții în școli.
- Înainte de 1990, da. Veneau antrenori de la diferite sporturi să caute viitoare talente. Au venit și la noi și am avut oportunitatea, șansa să vină doamna Popescu Rodica. Am făcut Școala Generală 180 din București. M-a selecționat, între timp fusesem selecționată și la atletism la clubul Rapid.
- Ai cochetat și cu alte sporturi.
- Mi-a plăcut și gimnastica, dar și handbalul. Aveam un profesor de educație fizică foarte bun, domnul Ștefan. Am jucat handbal în școală, îmi plăcea. Aveam idoli pe vremea respectivă! România avea echipă mondială cu Vasile Stângă, Cezar Drăgăniță, Penu!
CITEȘTE ȘI
)
)
)
)
)
)
)
)
