Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 03 septembrie 2008 00:00
În ultimii treizeci de ani, doar cinci gimnaste române au reuşit să bifeze două ediţii ale Jocurilor Olimpice. Sportivele din generaţia actuală îşi doresc să le imite
Nici una dintre gimnastele echipei de bronz de la Beijing nu s-a retras după Jocurile Olimpice. Ţinta: Londra 2012. Toate cele şase sportive care au concurat în China au anunţat că vor să mai prindă o Olimpiadă. Un lucru anormal în istoria recentă a gimnasticii româneşti, care păstrează între filele sale doar cinci gimnaste care au participat la două ediţii ale Jocurile Olimpice. :O Nadia Comăneci (1976, 1980), Cristina Grigoraş (1980, 1984), Lavinia Miloşovici (1992, 1996), Gina Gogean (1992, 1996) şi Simona Amânar (1996, 2000), cinci gimnaste în treizeci şi doi de ani poleiţi în aur-argint-bronz.
Nicolae Forminte, antrenorul coordonator al lotului olimpic actual, spune că e o mare diferenţă între declaraţii şi realitate. "E greu să faci predicţii acum. Nu vîrsta e cea care condiţionează participarea lor la Londra, ci starea de sănătate, puterea de a înţelege transformările din corpul lor şi multă răbdare", a spus antrenorul care le-a dus pe Sandra Izbaşa, Steliana Nistor, Andreea Grigore, Andreea Acatrinei, Anamaria Tămîrjan şi Gabriela Drăgoi la medalia de bronz olimpică.
"Nu avem certitudini în momentul de faţă. Putem să ne dorim ca gimnastele din actuala generaţie să ajungă şi la Londra"
Nicolae Forminte
În ultimii treizeci de ani, doar cinci gimnaste române au reuşit să bifeze două ediţii ale Jocurilor Olimpice. Sportivele din generaţia actuală îşi doresc să le imite
Nici una dintre gimnastele echipei de bronz de la Beijing nu s-a retras după Jocurile Olimpice. Ţinta: Londra 2012. Toate cele şase sportive care au concurat în China au anunţat că vor să mai prindă o Olimpiadă. Un lucru anormal în istoria recentă a gimnasticii româneşti, care păstrează între filele sale doar cinci gimnaste care au participat la două ediţii ale Jocurile Olimpice. :O Nadia Comăneci (1976, 1980), Cristina Grigoraş (1980, 1984), Lavinia Miloşovici (1992, 1996), Gina Gogean (1992, 1996) şi Simona Amânar (1996, 2000), cinci gimnaste în treizeci şi doi de ani poleiţi în aur-argint-bronz.
Nicolae Forminte, antrenorul coordonator al lotului olimpic actual, spune că e o mare diferenţă între declaraţii şi realitate. "E greu să faci predicţii acum. Nu vîrsta e cea care condiţionează participarea lor la Londra, ci starea de sănătate, puterea de a înţelege transformările din corpul lor şi multă răbdare", a spus antrenorul care le-a dus pe Sandra Izbaşa, Steliana Nistor, Andreea Grigore, Andreea Acatrinei, Anamaria Tămîrjan şi Gabriela Drăgoi la medalia de bronz olimpică.
"Nu avem certitudini în momentul de faţă. Putem să ne dorim ca gimnastele din actuala generaţie să ajungă şi la Londra"
Nicolae Forminte
Simona Amânar, una dintre gimnastele care au dus la capăt două ediţii ale Jocurilor Olimpice, a adunat şapte medalii olimpice, dintre care trei de aur. "După Atlanta, domnul Belu îmi arăta două degete ca să mă motiveze şi mă întreba dacă vreau să intru în istorie", îşi aminteşte Simona. Atlanta şi Sydney, două continente diferite, două ediţii ale Jocurilor Olimpice de excepţie pentru ea. "Banii nu au fost o motivaţie pentru mine, am vrut să-mi demonstrez mie şi celorlalţi că pot. Am avut şi noroc pentru că n-am avut probleme de sănătate grave. O singură dată în toată cariera mea am avut o pauză de o lună", adăugă cea care avea douăzeci de ani în Australia.
"E foarte greu să participi la două ediţii ale Jocurilor Olimpice. Îţi trebuie o ambiţie de fier"
Simona Amânar
Fosta gimnastă spune că la Sydney a avut mai multe emoţii, pentru că ştia despre ce-i vorba, era liderul echipei. "La Atlanta n-am realizat ce se întîmpla cu mine, poate era vorba şi de inconştienţă. Cu cît ai mai multă experienţă, cu atît cresc emoţiile", adaugă actualul vicepreşedinte al Federaţiei Române de Gimnastică. Timpul va hotărî dacă istoria gimnasticii româneşti se va îmbogăţi cu încă o gimnastă longevivă.
Înainte de Nadia
În epoca romantică a gimnasticii, problema longevităţii nu se discuta. Pionierele din acest sport au strîns şi cîte trei ediţii ale Jocurilor Olimpice. Sonia Iovan (1956, 1960, 1964), Elena Leuşteanu (1956, 1960, 1964), Emilia Liţă (1956, 1960, 1964), Elena Dobrovolski (1956, 1960, 1964) sînt gimnastele cu cele mai multe partcipări la cea mai importantă competiţie a acestui sport. Tot înainte de Nadia, alte trei sportive au adunat cîte două prezenţe la JO: Uta Scholand-Poreceanu (1956, 1960), Elena Ceampelea (1964, 1972) şi Anca Grigoraş (1972, 1976).
Mama de la sărituri
Oksana Şuşovitina ar fi putut să le fie mamă multora dintre gimnastele prezente la JO de la Beijing. Sportiva născută în Uzbekistan, care a reprezentat Germania în China, are 33 de ani. Ea a cucerit argintul în finala olimpică de la sărituri. Aceasta a fost a cincea ediţie a Jocurilor Olimpice pentru gimnasta a cărei motivaţie în a continua sportul de performanţă a fost strîngerea de bani pentru a-l trata pe fiul său, Alişar, bolnav de leucemie.
Veteranele
Nadia Comăneci
1976 14 ani - 3 medalii de aur, 1 de argint, 1 de bronz
1980 18 ani - 2 medalii de aur, 2 medalii de argint
Cristina Grigoraş
1980 14 ani - 1 medalie de argint
1984 18 ani - 1 medalie de aur
Sandra Izbaşa 18 ani la Beijing (2 medalii) - 22 de ani la Londra
Steliana Nistor 19 ani la Beijing (1 medalie) - 23 de ani la Londra
Andreea Grigore 17 ani la Beijing (1 medalie) - 21 de ani la Londra
Anamaria Tămîrjan 17 ani la Beijing (1 medalie) - 21 de ani la Londra
Andreea Acatrinei 16 ani la Beijing - 20 de ani la Londra
Gabriela Drăgoi 16 ani la Beijing (1 medalie) - 20 de ani la Londra
)
)
)
)
)
)
)
)
