Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul - Publicat vineri, 01 august 2008 00:00
Adelinei Gavrilă, care speră să intre în primele 12 săritoare la triplusalt, nu-i mai place desenul imprimat în piele în urmă cu 7 ani
La 29 de ani, Adelina Gavrilă e la a doua Olimpiadă din carieră. La Atena a ratat pentru cîţiva centimetri intrarea în finală. A terminat doar pe 15. Acum însă brăileanca, e hotărîtă. "Trebuie să sar la fel cum am făcut-o anul acesta şi o să prind finala. Simt că pot", spune Adelina. Se antrenează de două ori pe zi, dimineaţa pe stadion, iar seara în Satul Olimpic, în sala de forţă. "Niciodată nu m-am mai antrenat într-o astfel de sală. Nu-ţi lipseşte nimic, sînt tot felul de aparate, poţi să antrenezi toate grupele de muşchi", adaugă atleta.
Adelina lucrează în special pentru picioare şi pentru abdomen. O mişcare bruscă şi bluza se ridică mai mult la spate. Apare un tatuaj. "Nu mă fotografiaţi, că nu-mi mai place. L-am făcut în 2001, dar acum nu mai e moda tatuajelor", spune ea, în timp ce-şi trage bluza. Fotograful o convinge totuşi. "Aş fi dorit să-l scot, dar am înţeles că e dureros. Şi cînd l-am făcut a durut, dar durerea era suportabilă. Plus că suferă baba la frumuseţe", glumeşte atleta.
Adelinei Gavrilă, care speră să intre în primele 12 săritoare la triplusalt, nu-i mai place desenul imprimat în piele în urmă cu 7 ani
La 29 de ani, Adelina Gavrilă e la a doua Olimpiadă din carieră. La Atena a ratat pentru cîţiva centimetri intrarea în finală. A terminat doar pe 15. Acum însă brăileanca, e hotărîtă. "Trebuie să sar la fel cum am făcut-o anul acesta şi o să prind finala. Simt că pot", spune Adelina. Se antrenează de două ori pe zi, dimineaţa pe stadion, iar seara în Satul Olimpic, în sala de forţă. "Niciodată nu m-am mai antrenat într-o astfel de sală. Nu-ţi lipseşte nimic, sînt tot felul de aparate, poţi să antrenezi toate grupele de muşchi", adaugă atleta.
Adelina lucrează în special pentru picioare şi pentru abdomen. O mişcare bruscă şi bluza se ridică mai mult la spate. Apare un tatuaj. "Nu mă fotografiaţi, că nu-mi mai place. L-am făcut în 2001, dar acum nu mai e moda tatuajelor", spune ea, în timp ce-şi trage bluza. Fotograful o convinge totuşi. "Aş fi dorit să-l scot, dar am înţeles că e dureros. Şi cînd l-am făcut a durut, dar durerea era suportabilă. Plus că suferă baba la frumuseţe", glumeşte atleta.