Articol de Mitică Docan - Publicat luni, 20 octombrie 2008 00:00
Ryan Day şi John Higgins s-au întâlnit duminică după-amiază în finala Grand Prix-ului scoţian, meciul încheindu-se cu un spectaculos 9-7 pentru acesta din urmă.
Prima sesiune
Favoritul local, John Higgins, a dominat clar prima sesiune a finalei Grand Prix-ului din Glasgow, impunându-se cu un categoric 5-2. O explicaţie pentru jocul modest al lui Ryan Day din prima parte a partidei poate fi oboseala, atât fizică cât şi mentală, galezul disputând nu mai puţin de 3 jocuri decisive în cele 4 meciuri de pâna acum în Scoţia.
Astfel, Higgins a reuşit să-şi impună supremaţia asupra adversarului său, cu breakuri de 85, 57, 52 şi 65 de puncte.
Higgins în schimb a avut parte de meciuri mai uşoare până în ultimul act, câştigând 21 de frame-uri şi pierzând doar 9. De partea cealaltă, Day a cedat 14 jocuri în acest turneu. Prin prisma numărului mai mare de jocuri disputate de galez, acesta a înscris nu mai puţin de 2034 de puncte, faţă de cele 1944 ale "Vrăjitorului" Higgins.
Primul joc a fost la discreţia scoţianului, care a reuşit un break consistent ce l-a obligat pe Day să obţină două snookere pentru a rămâne in cursa. Ryan le-a reuşit, dar când mai rămăseseră doar bilele colorate pe masă, acesta a ratat bila galbenă şi Higgins a trecut pentru prima oară la conducere, 1-0.
Au urmat apoi alte două greşeli ale celui care a trecut în drumul spre finala de favoriţii Selby şi Carter. O bilă roşie ratată l-a adus pe Higgins la masă, dar jucătorul de 33 de ani a avut ghionion: o bila roşie şi bila neagră au intrat ambele în buzunar, faultul comis dându-i o nouă şansă lui Day. Outisderul finalei a mai ratat o roşie, iar John nu a mai iertat. După un break consistent de 85 de puncte, acesta a făcut 2-0.
Într-un debut presărat de erori, Higgins i-a oferit jocul 3 pe tavă lui Day, dar a făcut imediat 3-1 după o lovitură de siguranţă neglijentă a adversarului său.
Pauza nu a fost deloc un sfetnic bun pentru Day, care din nou i-a oferit lui Higgins şansa de a-şi adjudeca frame-ul. Acesta a profitat, reuşind să îmbine perfect jocul tactic cu cel tehnic, distanţându-se la 3 jocuri diferenţă. Finala părea ca va curge într-un singur sens...
Ryan a revenit apoi in forţă cu un break de 82 de puncte ce s-a oprit la bila albastră, însă Higgins nu a pierdut controlul partidei. În ultimul joc al primei sesiuni, acesta a refăcut diferenţa cu un break de 65 de puncte şi un snooker inteligent în spatele bilei negre. Day a evitat snookerul, însă a ratat o ultimă bilă roşie care i-a semnat sentinţa: 2-5 şi un dezavantaj greu de remontat în doua sesiune. După altă pauză însă, lucrurile aveau să ia o întorsătura foarte interesantă.
Sesiunea a doua
Higgins nu şi-a iertat adversarul, cucerind imediat primele doua jocuri ale sesiunii. La 7-2 pentru Higgins, soarta partidei a părut definitiv pecetluită. Bolta sălii centrale a început să se îngusteze brusc deasupra creştetului jucătorului galez, steagurile roşii ale neputinţei i-au fluturat ameţitor prin dreptul ochilor, în timp ce amîndouă mîinile i-au acoperit faţa ca un fel de văl al Şeherezadei. Dar zîmbetele generoase ale scoţianului Higgins au fost fluierul de început pentru revenirea lui Ryan Day. În căutarea jocurilor pierdute, "Dinamita" de 28 de ani a simţit că e nevoie să schimbe ceva în propria atitudine şi a avut cîteva puncte în care refuzat să se mai gîndească la cum ar putea cîştiga sau pierde totul.
Primul dintre aceste hopuri, în varianta cîştigătoare pentru Day, s-a desfăşurat la 7-3 pentru Higgins. Un break istovitor, de 47 de puncte, şi un fault la o bilă roz l-au făcut pe Ryan să cedeze şase puncte adversarului şi iniţiativa la masă. Higgins a ratat oportunitatea unei distanţări decisive, după o lovitură de siguranţă mizerabilă la bila galbenă, iar Ryan a mai scurtat cu un cap diferenţa faţă de scoţian. 89 de puncte şi o îndîrjire continuă l-au lăsat perplex pe Higgins, ţinuit în fotoliu în faţa unui 7-6 gri. În următoarele două frame-uri, orgoliul dublului campion mondial a fost ca o stea căzătoare.
Prins cu unghiile de fiecare ocazie apărută în mănunchiul desprins tacticos de galez, Higgins a smuls 54 de puncte în prima vizită la masă, cu 18 mai multe faţă de adversar, după care a profitat de experienţa acumulată în 16 ani de snooker profesionist pentru a duce avantajul la două jocuri. Day a strîns din dinţi şi a revenit la un singur joc distanţă, concentrîndu-se pe trimiterea meciului în frame-ul decisiv.
Nu a fost să fie aşa. Încurajat permanent de scoţienii din tribună, printre care s-au aflat şi mama şi soţia sa, John le-a amintit tuturor că a trecut prin multe astfel de momente. Conştient de pericolul unui joc decisiv alături de un expert în acest domeniu, Higgins a tăiat perioada de tatonare de la începutul jocului, a atacat o lovitură de distanţă la buzunarul superior drept şi a închis masa cîteva zeci de puncte mai tîrziu, în uralele publicului.
Astfel, Higgins se încununeaza din nou campion la Grand Prix-ul Scoţiei, după doua tentative nereuşite în ambele finale pierdute contra lui Ronnie O'Sullivan. Cu cea de-a patra coroană la Grand Prix (recordul lui Hendry fiind egalat) şi al 19 titlu important câştigat, Higgins revine acolo unde îi era locul, în topul snookerului mondial.
Dupa un maraton în ultimul act, emoţia l-a doborât pe jucătorul "gazdă" la final. Soţia sa Denise a coborât în arena pentru a-l felicita, dar calmul britanic al lui Higgins nu i-a permis acestuia decât o bucurie cenzurată. Acesta a mai sorbit o gură de apă, a renunţat tacticos la clasicul papion şi a acceptat cu zâmbetul pe buze uralele fanilor încantaţi.
Day avea mina unui om conştient că a dat cu piciorul unei munci titanice printr-o greşeală impardonabilă, acesta declarând vizibil epuizat la final:
"Pur si simplu nu mi-am dat drumul la joc în prima sesiune. Am încercat doar să rezist pe parcurs, iar dacă s-ar fi făcut 8-8 putea câştiga oricine. Poate că am fost afectat şi de meciul lung pe care l-am disputat cu Ali Carter, deşi m-am simţit bine în ziua finalei. Este ciudat, pentru ca mereu eu am fost cel care a început meciul în forţă, iar astăzi a trebuit să recuperez în permanenţă. Ma simt bine că sunt constant, dar nu asta urmăresc în mod deosebit. Eu tot bat la uşile trofeelor şi poate mi se va deschide într-o zi şi mie" ;) .
Campionul Higgins a spus:
"Recunosc, sunt un pic vanitos după acest succes. Până de curând se vorbea despre un Big Four, cu mine, Ronnie O'Sullivan, Stephen Hendry şi Mark Williams. Ei bine, acum există şi jucători noi, iar în Big Four se află Ronnie, Mark Selby, Stephen Maguire şi Shaun Murphy. Eu am demonstrat că încă sunt suficient de bun pentru a intra în acest grup. E groaznic când lumea nu se mai aşteaptă la titluri de la tine, iar obiectivul meu acum este să câştig următorul turneu.
Am fost surprins când am ajuns la 7-2, pentru că nu jucasem cine ştie ce, dar am fost norocos că Ryan a avut una din cele mai slabe zile ale turneului său. Bănuiam însă că îşi va reveni. Aş fi putut face 8-3, dar greşelile mele au fost anulate de ratările adversarului".
Higgins a şi glumit apoi:
"Am câştigat un turneu mare după ce s-a născut primul meu fiu, Pierce. Apoi, când s-a născut Oliver din nou am câştigat. Soţia mea are deci un merit important în evoluţiile mele :) . Cine ştie, daca nu mai câştig încă o competiţie în viitorul apropiat, poate ne întoarcem în dormitor :) " a adăugat jovial scoţianul.
În urma acestui turneu, Higgins a urcat pe locul 6 în clasamentul mondial, în timp ce Day a avansat până pe 3!
Citeşte aici un interviu spectaculos şi noncoformist cu campionul din Scoţia, John Higgins!
Ryan Day şi John Higgins s-au întâlnit duminică după-amiază în finala Grand Prix-ului scoţian, meciul încheindu-se cu un spectaculos 9-7 pentru acesta din urmă.
Prima sesiune
Favoritul local, John Higgins, a dominat clar prima sesiune a finalei Grand Prix-ului din Glasgow, impunându-se cu un categoric 5-2. O explicaţie pentru jocul modest al lui Ryan Day din prima parte a partidei poate fi oboseala, atât fizică cât şi mentală, galezul disputând nu mai puţin de 3 jocuri decisive în cele 4 meciuri de pâna acum în Scoţia.
Astfel, Higgins a reuşit să-şi impună supremaţia asupra adversarului său, cu breakuri de 85, 57, 52 şi 65 de puncte.
Higgins în schimb a avut parte de meciuri mai uşoare până în ultimul act, câştigând 21 de frame-uri şi pierzând doar 9. De partea cealaltă, Day a cedat 14 jocuri în acest turneu. Prin prisma numărului mai mare de jocuri disputate de galez, acesta a înscris nu mai puţin de 2034 de puncte, faţă de cele 1944 ale "Vrăjitorului" Higgins.
Primul joc a fost la discreţia scoţianului, care a reuşit un break consistent ce l-a obligat pe Day să obţină două snookere pentru a rămâne in cursa. Ryan le-a reuşit, dar când mai rămăseseră doar bilele colorate pe masă, acesta a ratat bila galbenă şi Higgins a trecut pentru prima oară la conducere, 1-0.
Au urmat apoi alte două greşeli ale celui care a trecut în drumul spre finala de favoriţii Selby şi Carter. O bilă roşie ratată l-a adus pe Higgins la masă, dar jucătorul de 33 de ani a avut ghionion: o bila roşie şi bila neagră au intrat ambele în buzunar, faultul comis dându-i o nouă şansă lui Day. Outisderul finalei a mai ratat o roşie, iar John nu a mai iertat. După un break consistent de 85 de puncte, acesta a făcut 2-0.
Într-un debut presărat de erori, Higgins i-a oferit jocul 3 pe tavă lui Day, dar a făcut imediat 3-1 după o lovitură de siguranţă neglijentă a adversarului său.
Pauza nu a fost deloc un sfetnic bun pentru Day, care din nou i-a oferit lui Higgins şansa de a-şi adjudeca frame-ul. Acesta a profitat, reuşind să îmbine perfect jocul tactic cu cel tehnic, distanţându-se la 3 jocuri diferenţă. Finala părea ca va curge într-un singur sens...
Ryan a revenit apoi in forţă cu un break de 82 de puncte ce s-a oprit la bila albastră, însă Higgins nu a pierdut controlul partidei. În ultimul joc al primei sesiuni, acesta a refăcut diferenţa cu un break de 65 de puncte şi un snooker inteligent în spatele bilei negre. Day a evitat snookerul, însă a ratat o ultimă bilă roşie care i-a semnat sentinţa: 2-5 şi un dezavantaj greu de remontat în doua sesiune. După altă pauză însă, lucrurile aveau să ia o întorsătura foarte interesantă.
Sesiunea a doua
Higgins nu şi-a iertat adversarul, cucerind imediat primele doua jocuri ale sesiunii. La 7-2 pentru Higgins, soarta partidei a părut definitiv pecetluită. Bolta sălii centrale a început să se îngusteze brusc deasupra creştetului jucătorului galez, steagurile roşii ale neputinţei i-au fluturat ameţitor prin dreptul ochilor, în timp ce amîndouă mîinile i-au acoperit faţa ca un fel de văl al Şeherezadei. Dar zîmbetele generoase ale scoţianului Higgins au fost fluierul de început pentru revenirea lui Ryan Day. În căutarea jocurilor pierdute, "Dinamita" de 28 de ani a simţit că e nevoie să schimbe ceva în propria atitudine şi a avut cîteva puncte în care refuzat să se mai gîndească la cum ar putea cîştiga sau pierde totul.
Primul dintre aceste hopuri, în varianta cîştigătoare pentru Day, s-a desfăşurat la 7-3 pentru Higgins. Un break istovitor, de 47 de puncte, şi un fault la o bilă roz l-au făcut pe Ryan să cedeze şase puncte adversarului şi iniţiativa la masă. Higgins a ratat oportunitatea unei distanţări decisive, după o lovitură de siguranţă mizerabilă la bila galbenă, iar Ryan a mai scurtat cu un cap diferenţa faţă de scoţian. 89 de puncte şi o îndîrjire continuă l-au lăsat perplex pe Higgins, ţinuit în fotoliu în faţa unui 7-6 gri. În următoarele două frame-uri, orgoliul dublului campion mondial a fost ca o stea căzătoare.
Prins cu unghiile de fiecare ocazie apărută în mănunchiul desprins tacticos de galez, Higgins a smuls 54 de puncte în prima vizită la masă, cu 18 mai multe faţă de adversar, după care a profitat de experienţa acumulată în 16 ani de snooker profesionist pentru a duce avantajul la două jocuri. Day a strîns din dinţi şi a revenit la un singur joc distanţă, concentrîndu-se pe trimiterea meciului în frame-ul decisiv.
Nu a fost să fie aşa. Încurajat permanent de scoţienii din tribună, printre care s-au aflat şi mama şi soţia sa, John le-a amintit tuturor că a trecut prin multe astfel de momente. Conştient de pericolul unui joc decisiv alături de un expert în acest domeniu, Higgins a tăiat perioada de tatonare de la începutul jocului, a atacat o lovitură de distanţă la buzunarul superior drept şi a închis masa cîteva zeci de puncte mai tîrziu, în uralele publicului.
Astfel, Higgins se încununeaza din nou campion la Grand Prix-ul Scoţiei, după doua tentative nereuşite în ambele finale pierdute contra lui Ronnie O'Sullivan. Cu cea de-a patra coroană la Grand Prix (recordul lui Hendry fiind egalat) şi al 19 titlu important câştigat, Higgins revine acolo unde îi era locul, în topul snookerului mondial.
Dupa un maraton în ultimul act, emoţia l-a doborât pe jucătorul "gazdă" la final. Soţia sa Denise a coborât în arena pentru a-l felicita, dar calmul britanic al lui Higgins nu i-a permis acestuia decât o bucurie cenzurată. Acesta a mai sorbit o gură de apă, a renunţat tacticos la clasicul papion şi a acceptat cu zâmbetul pe buze uralele fanilor încantaţi.
Day avea mina unui om conştient că a dat cu piciorul unei munci titanice printr-o greşeală impardonabilă, acesta declarând vizibil epuizat la final:
"Pur si simplu nu mi-am dat drumul la joc în prima sesiune. Am încercat doar să rezist pe parcurs, iar dacă s-ar fi făcut 8-8 putea câştiga oricine. Poate că am fost afectat şi de meciul lung pe care l-am disputat cu Ali Carter, deşi m-am simţit bine în ziua finalei. Este ciudat, pentru ca mereu eu am fost cel care a început meciul în forţă, iar astăzi a trebuit să recuperez în permanenţă. Ma simt bine că sunt constant, dar nu asta urmăresc în mod deosebit. Eu tot bat la uşile trofeelor şi poate mi se va deschide într-o zi şi mie" ;) .
Campionul Higgins a spus:
"Recunosc, sunt un pic vanitos după acest succes. Până de curând se vorbea despre un Big Four, cu mine, Ronnie O'Sullivan, Stephen Hendry şi Mark Williams. Ei bine, acum există şi jucători noi, iar în Big Four se află Ronnie, Mark Selby, Stephen Maguire şi Shaun Murphy. Eu am demonstrat că încă sunt suficient de bun pentru a intra în acest grup. E groaznic când lumea nu se mai aşteaptă la titluri de la tine, iar obiectivul meu acum este să câştig următorul turneu.
Am fost surprins când am ajuns la 7-2, pentru că nu jucasem cine ştie ce, dar am fost norocos că Ryan a avut una din cele mai slabe zile ale turneului său. Bănuiam însă că îşi va reveni. Aş fi putut face 8-3, dar greşelile mele au fost anulate de ratările adversarului".
Higgins a şi glumit apoi:
"Am câştigat un turneu mare după ce s-a născut primul meu fiu, Pierce. Apoi, când s-a născut Oliver din nou am câştigat. Soţia mea are deci un merit important în evoluţiile mele :) . Cine ştie, daca nu mai câştig încă o competiţie în viitorul apropiat, poate ne întoarcem în dormitor :) " a adăugat jovial scoţianul.
În urma acestui turneu, Higgins a urcat pe locul 6 în clasamentul mondial, în timp ce Day a avansat până pe 3!
Citeşte aici un interviu spectaculos şi noncoformist cu campionul din Scoţia, John Higgins!
Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia: „M-a ajutat”
)
)
)
)
)
)
)
